Opinie EY România: Importatorii europeni obligați să realizeze activități de „due diligence” pentru achizițiile de mărfuri rusești

O bună parte din mărfurile de origine rusă sunt supuse în prezent diverselor restricții, intrarea lor pe piața din Uniunea Europeană fiind interzisă. Cu toate acestea, există și excepții. Mai precis, mărfuri care pot fi importate în continuare, chiar dacă au origine nepreferențială rusă (de ex. semifabricate/materii prime pentru industria siderurgică). Atât restricțiile, cât și excepțiile aplicabile diverselor mărfuri pot fi identificate de către importatori prin consultarea bazei de date TARIC, pornind de la codul tarifar din Nomenclatura Combinată.

Restricțiile impuse de Uniunea Europeană nu se opresc doar la nivel de produs (a mărfurilor comercializate), ele se extind și asupra entităților juridice care comercializează respectivele mărfuri. Cu alte cuvinte, chiar dacă anumite mărfuri de origine rusă ar putea fi importate ca atare pe motiv că importul de acest tip de marfă este permis ca regulă generală, conform bazei de date TARIC, putem fi puși în situația unei interdicții la import pe motiv că entitatea care le comercializează face, la rândul ei, obiectul sancțiunilor impuse de Uniunea Europeană. În aceste cazuri, operatorii economici importatori trebuie să se asigure că nu încalcă prevederile regulamentelor UE prin care au fost stabilite sancțiuni adiționale (de ex. înghețarea fondurilor și a resurselor economice aparținând persoanelor/companiilor aflate pe listele de restricții).

Pentru ca importatorii să se poată asigura de respectarea obligațiilor privind măsurile restrictive, Comisia Europeană recomandă în ghidul publicat în acest sens realizarea de activități de “due diligence” (atât la începutul colaborării cu un partener comercial, cât și pe parcursul relației comerciale – monitorizare continuă), lăsând totodată la latitudinea agenților economici modul în care aceasta se va realiza. Cu alte cuvinte, importatorii trebuie să colecteze și să analizeze informațiile juridice, fiscale, financiare ale partenerilor de afaceri înainte de efectuarea importurilor pentru a se asigura că acești furnizori sau persoanele care îi controlează direct sau indirect nu apar pe lista sancțiunilor internaționale.

Drept urmare, chiar dacă în prezent, anumite mărfuri rusești pot pătrunde pe piața din UE fără interdicții de import, nu înseamnă că importatorii europeni au scăpat de expunerea la riscuri. România pedepseşte nerespectarea sancțiunilor internaționale cu amendă de la 10.000 lei, la 30.000 lei, precum și cu confiscarea bunurilor. De asemenea, autoritățile de control pot aplica și sancțiuni complementare, cum ar fi suspendarea activității companiei pe o perioadă între 1-6 luni.

În concluzie, pentru a evita amenzile și aplicarea de sancțiuni nedorite, importatorii trebuie să investească timp și resurse suplimentare în aceste verificări de tip “due dilligence”. Fără cunoștințele și tehnica necesară, pentru companiile importatoare, este foarte dificil să identifice proprietarii furnizorilor pentru a verifica dacă vreunii dintre aceștia au fost sancționați. Echipa de consultanță dedicată comerțului internațional a EY România a asistat cu succes societăți din România care să gestioneze importul de mărfuri în astfel de situații. S-a putut evita, astfel, aplicarea de contravenții nedorite sau suspendarea activității acestora.


Ne puteți urmări și pe:

Intră în comunitatea BusinessMark – Ready for Business:


Instituțiile de credit funcționează într-un mediu extrem de complex și puternic reglementat. Orice schimbare a climatului economic adesea capătă forma unor noi cerințe de reglementare, ceea ce testează în mod continuu capacitatea de răspuns și adaptare a instituțiilor de credit la noile realități. Într-un context atât de dinamic și uneori, chiar imprevizibil, acestea se văd nevoite să urmărească în mod constant schimbările regulilor jocului, atât la nivel comunitar, cât și național.

Perioada recentă, marcată de eforturile gestionării efectelor economice ale pandemiei de COVID-19,aduce cu sine noi obstacole pentru instituțiile de credit, reprezentate de numărul semnificativ de directive, regulamente și ghiduri noi care au fost propuse de către autorități și urmează a fi implementate în viitorul apropiat. Așadar, la ce trebuie să se aștepte participanții pieței financiare în următorii ani?

Basel 4 va fi implementat oficial în UE

Comisia Europeană a publicat recent Regulamentul privind cerințele de capital III și Directiva privind cerințele de capital VI, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2025. Acestea reprezintă un pachet legislativ de implementare a reformelor Basel 3, cunoscut și ca Basel 3.1 sau Basel 4, și deschid, practic, o ultima etapă a implementării modificărilor la standardele de capital în UE. Printre numeroasele modificări aduse de aceste noi reglementări, cele mai semnificative sunt abordarea standardizată pentru riscul de credit, bazată pe ratinguri interne, cadrul de risc operațional și stabilirea unui prag (output floor) pentru limitarea posibilității diminuării cerinței de capital pentru instituțiile de credit care utilizează modele interne.

Complementar acestor modificări, sunt absolut necesare menționarea încorporării standardelor de mediu, sociali și de guvernanță (environmental, social, governance – ESG) și instrucțiuni referitoare la aplicarea cerinței de capital pentru riscuri nereglementate (pilonul 2) și a amortizorului de risc sistemic (SyRB).

Conform unui studiu al Comisiei Europene, impactul de capital al implementării acestor noi cerințe va fi semnificativ, ducând la creșterea cerinței de capital cu 6,5%-8,4% pe termen lung.

Implementarea unui cadru de management al riscului climatic este iminentă

Printre cele mai importante modificări aduse de anul 2022 sunt cele care vizează riscul climatic. În ianuarie 2022, Autoritatea Bancară Europeană a publicat versiunea finală a standardelor tehnice privind cerințele de publicare pentru instituțiile de credit (pilonul 3) legate de riscurile ESG. Concomitent, Banca Centrală Europeană a cerut băncilor o autoevaluare privind riscurile climatice și de mediu, urmată de testul de stres top-down pentru riscul climatic, având printre obiective identificarea vulnerabilităților și problemelor cu care se confruntă băncile în ceea ce privește gestionarea riscurilor climatice. Perioada desfășurării exercițiului este martie-iulie 2022.

Acțiunile celor două autorități europene privind abordarea riscului climatic impun o mai bună pregătire a instituțiilor de credit în acest domeniu, atât în anul 2022, cât și în cei ce vor urma. Această pregătire vizează acuratețea datelor, calitatea portofoliilor de credite „verzi” și înțelegerea importanței abordării riscurilor climatice într-un mod serios și pragmatic.

Cerințe minime de fonduri proprii și de pasive eligibile (MREL) mai mari începând cu 2022

Cerințele autorității unice de rezoluție (Single Resolution Board – SRB) privind cadrul de rezoluție și în special legate de fondurile proprii și de pasivele eligibile s-au intensificat treptat în ultimii doi-trei ani cu scopul de a-și dezvolta capacitățile de rezoluție până la sfârșitul anului 2023. Astfel, de la 1 ianuarie 2022, cerința MREL pentru instituțiile de credit de importanță globală a crescut de la 16% la 18% din totalul activelor ponderate la risc sau 6,75% din valoarea indicatorului efectului de levier (leverage ratio), iar pentru instituțiile de credit cu active mai mari de 100 de miliarde de euro (top-tier banks), se va modifica de la o valoare specifică instituției la minimum 13,5% din valoarea activelor ponderate la risc sau 5% din valoarea indicatorului efectului de levier.

Provocarea pentru bănci în perioada 2022-2023 va fi să se adapteze la noile cerințe MREL și să se concentreze în paralel pe noile priorități, printre care îmbunătățirea continuă a sistemelor de guvernanță internă și a planurilor de comunicare internă și externă legate de procesul de rezoluție, testarea documentului operațional elaborat de către bancă legat de acțiunile interne și externe necesare pentru a aplica în mod eficient instrumentul de recapitalizare internă (Bail-in Playbook), măsurarea și prognozarea lichidității, precum și monitorizarea garanțiilor pentru a obține finanțări în cazul rezoluției.

Un nou pachet legislativ privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului (AML/CFT)

În luna iulie a anului trecut, Comisia Europeană a prezentat un pachet legislativ ambițios care vizează întărirea și armonizarea cadrului de reglementare european privind combaterea spălării banilor (anti-money laundering – AML) și a finanțării terorismului (CFT). Având scopul general de a proteja cetățenii și sistemul financiar al uniunii de impactul negativ al acțiunilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, acest pachet legislativ include patru propuneri distincte: 1) crearea la nivel european a unei noi autorități AML (AMLR) care va supraveghea îndeaproape cadrul AML/CFT și va consolida cooperarea între unitățile de informații financiare (financial information unit – FIU); 2) implementarea unui regulament unic AML/CFT la nivel european; 3) adoptarea celei de-a șasea directive privind cadrul AML/CFT (AMLD6); și 4) modificarea regulamentului din 2015 privind transferul de fonduri pentru a include transferurile de cripto-active. Complexitatea acestui pachet legislativ presupune, bineînțeles, o perioadă mai lungă de implementare – data aplicării AMLD6 este estimată pentru anul 2026, în timp ce comisia își propune ca AMLR să devină operațională abia în 2024. Întocmai această complexitate a noilor propuneri precedă un impact semnificativ asupra instituțiilor financiare, care se vor vedea nevoite să depună eforturi considerabile pentru ajustarea la noile cerințe de reglementare.

Ce înseamnă toate acestea pentru instituțiile de credit?

Toate aceste modificări se traduc în majorarea costurilor de conformare la reglementările noi și complexe, a costurilor de capital și a necesarului de resurse umane pentru a face față noilor cerințe de reglementare, raportare etc. Alte efecte sunt presiunea mai mare asupra modelelor de business și a profitabilității din cauza modificărilor de reglementare în timpul ciclului de viață a unui produs, diminuarea veniturilor în viitor, deoarece noile reglementări pot face modelele de business existente ineficiente sau imposibil de realizat. De asemenea, viteza de adoptare a tehnologiilor emergente și de utilizare a acestora se va reduce, neexistând încă un cadru de reglementare suficient de comprehensiv, iar presiunea concurențială va crește, deoarece participanții nereglementați au libertatea de a opera în moduri în care instituțiile de credit reglementate nu pot.

Cum pot răspunde instituțiile de credit noilor provocări?

Soluțiile pe care le au la dispoziție băncile includ monitorizarea permanentă a cadrului de reglementare existent și a actelor legislative aflate în faza de consultare publică, pentru a fi mereu la curent cu tendințele, instruirea permanentă a angajaților, astfel încât aceștia să cunoască bine cadrul de reglementare și să fie capabili să-l aplice în mod adecvat și eficient. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să ia în considerare viitoarele reglementări atunci când dezvoltă noi produse și să actualizeze modelul și planul de business, planul de capital și lichiditate, precum și cadrul general de gestionare a riscurilor.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

 

Material de opinie de Dimitrios Goranitis, Partener, Andrada Tănase, Director, și Andrei Jalba, Manager, Consultanță în managementul riscului, Deloitte România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Interviu cu Dragos Butufei, Fondator Doctor Tom: „În business este ca la triajul în urgență. Ce pacient ar trebui văzut primul și cât de mult poate să aștepte următorul?”

Interviu cu Paul-Georgian Turcu, Fondator EVOHouse Construct și EVOFacade; Cofondator INOVESS GROUP, Consortiul European pentru inovație

Interviu Andreea Suciu, Managing Partner, Suciu I The Employment Law: „În relația cu clienții noștri ne ghidăm după trei principii simple, dar extrem de utile – proactivitatea, respectarea termenelor și gândirea în afara cutiei”

Interview with ANDRE DE WIT: ”Gen Z and millennials are looking for a purposeful job and in general they are seen as less loyal to their employer”

Ioana Guiman, Allevo: „Este momentul să realizăm că întocmirea manuală a unui fișier electronic nu înseamnă digitalizare”

Costin Baicu, Group CFO, DocProcess: “Experiența noastră indică faptul că zilele în care CFO-ul era responsabil sau pregătea doar situațiile financiare au dispărut de mult timp.”

Diana Enăchescu, IziDoc: „Orientarea spre rezultate și muncă de echipă vor fi esențiale, cu gestionarea activității într-un mod hibrid, de acasă sau din alt spațiu pus la dispoziție de angajator”


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/

[divider height=”30″ line=”1″]

Credit foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

 

Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), aprobat recent de Comisia Europeană, prevede, dincolo de direcțiile asumate pentru absorbția celor 29 de miliarde de euro, și un set de reforme fiscale de implementat până la finalul anului 2026. Printre acestea se numără modernizarea administrației cu două obiective principale – creșterea veniturilor fiscale cu 2,5 puncte procentuale din PIB până la finalul anului 2025 și reducerea deficitului de încasare la TVA cu cel puțin cinci puncte procentuale până la jumătatea anului 2026 (ambele în raport cu 2019). Cel de-al doilea obiectiv poate fi considerat conservator, raportat la experiența țărilor vecine cu privire la reducerea evaziunii fiscale ca urmare a implementării unor metode eficiente de creștere a colectării, precum SAF-T sau facturarea electronică.

Printre cele mai importante acțiuni asumate de România în domeniul fiscal prin PNRR se numără analiza sistemului fiscal, în 2022, cu scopul de a uniformiza legislația în ceea ce privește taxare veniturilor, respectiv eliminarea graduală a stimulentelor acordate în anumite domenii. Pentru sectorul construcțiilor, se menționează expres că retragerea facilităților acordate trebuie să înceapă în 2025 și să se finalizeze până la sfârșitul anului 2028, când, de altfel, ar expira conform reglementărilor actuale. În plus, în plan sunt prevăzute schimbări în taxarea companiilor (în special pentru microîntreprinderi), în domeniul contribuțiilor sociale și pentru taxele pe proprietate. Măsurile ar urma să fie transpuse gradual până la îgnceputul anului 2024 și să aducă o creștere a veniturilor fiscale cu 0,5 puncte procentuale din PIB până în 2025, comparativ cu 2019.

Însă cel mai mare accent se pune pe reforma administrației fiscale, în special în direcția îmbunătățirii serviciilor digitale (extinderea SPV pentru firme, asocieri, PFA-uri și profesii liberale), o ptimizării sistemului informatic al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), astfel încât 60% dintre serviciile pentru firme să fie accesibile online în 2024 (față de 45% în prezent) sau derulării controalelor fiscale la distanță (60% din total până în 2025).

Totodată, în plan este inclus și procesul de înrolare a autorităților și instituțiilor publice centrale și locale în sistemul informatic al Ministerului Finanțelor și ANAF, PatrimVen, începând cu data de 1 martie 2022. De altfel, multe dintre măsurile prevăzute în PNRR se află deja în diverse stadii de implementare – conectarea caselor de marcat electronice la sistemul ANAF, cu termen final 30 noiembrie 2021 pentru toți contribuabilii, mecanismul One Stop Shop pentru înregistrarea electronică în scop de TVA sau proiectul e-factură, prevăzut să funcționeze, în prima fază, în relația dintre persoane juridice și instituțiile de stat și ulterior să fie extins pentru facturile emise între companii.

Noi informații privind implementarea SAF-T

Pe lângă acțiunile cuprinse în PNRR, ANAF mai are în derulare și alte măsuri pentru a asigura o colectare mai bună a taxelor, de departe cea mai importantă fiind introducerea raportării în sistemul SAF-T (Fișierul Standard de Audit de Taxe), care devine obligatorie pentru marii contribuabili de la 1 ianuarie 2022. ANAF a publicat, recent, noi informații cu privire la aplicarea noului mecanism, printre cele mai importante fiind cele referitoare la natura datelor pe care contribuabilii trebuie să le declare în format electronic, procedura de transmitere, dar și termenele de implementare pe categorii de contribuabili. Astfel, pentru companiile mari se menține termenul de 1 ianuarie 2022, iar pentru contribuabilii mijlocii și mici, raportarea în noul sistem devine obligatorie la începutul anilor 2023, respectiv 2025. Prin excepție, pentru instituțiile financiar-bancare și societățile de asigurare-reasigurare, încadrate la data de 31 decembrie 2021 în categoria marilor contribuabili, obligația de raportare în sistemul SAF-T începe de 1 ianuarie 2023.

În plus, perioada de grație pentru primele termene de depunere a raportărilor în noul format se prelungește de la maximum trei luni, cât se anunțase anterior, la cel mult șase luni (pentru prima raportare).

Reducerea evaziunii fiscale – experiența țărilor vecine

Acest sistem a fost creat de OECD în urmă cu mai mult de zece ani tocmai cu scopul de a asigura o mai bună colectare a taxelor la bugetele de stat, iar țările care l-au implementat în diverse forme îi demonstrează eficiența.

Spre exemplu, Polonia și Ungaria, țări comparabile cu România din punct de vedere economic, și-au redus semnificativ decalajul de încasare la TVA după adoptare. În Polonia, deficitul a scăzut cu 10,5 puncte procentuale în doi ani, de la 20,4% în 2016, la 9,9% în 2018, iar în Ungaria, cu peste 5 puncte procentuale, la 8,4%, în mai puțin de un an (în 2018).

Astfel, România, cu un deficit de încasare la TVA de aproape 34% în 2019, potrivit celor mai recente estimări ale Comisiei Europene, și-a stabilit o țintă realizabilă, luând în considerare măsurile demarate precum și pe cele cuprinse în PNRR.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

Material de opinie de Vlad Boeriu, Partener Coordonator Servicii Fiscale și Juridice, Deloitte România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Monica Țariuc, Deloitte România: „Avem planuri mari de viitor. Cine le va implementa?”

Opinie Deloitte România: Noi reguli tranzitorii de origine pentru țările pan-euro-mediteraneene

Studiu EY: Există riscul ca o bună parte dintre marii contribuabili să întârzie raportarea SAF-T

Studiu EY România: Trei sferturi dintre salariații români vor condiționa angajarea la următorul loc de muncă de posibilitatea de a munci de acasă

Decodarea gospodăriei digitale: Achiziția din magazinele fizice rămâne metoda preferată pentru mulți consumatori, în pofida accelerării digitalizării

Studiu Deloitte: Directorii financiari din sănătate, preocupați de incertitudinea financiară. Investițiile în tehnologie, o prioritate pentru 68% dintre ei

Studiu Deloitte: Educația, nivelul de corupție și protecția mediului sunt principalele motive de îngrijorare pentru românii din Generațiile Millennials și Z

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Evaluarea riscurilor fiscale    

Opinie: Impozitarea veniturilor din tranzacțiile cu criptomonede – clarificări pentru perioada anterioară anului 2019


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/

[divider height=”30″ line=”1″]

Foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Economiile lumii par a fi rezistat onorabil în fața provocărilor generate de pandemia de COVID-19, datorită mobilizării financiare fără precedent a celor mai puternice state și a organizațiilor internaționale și, mai ales, a concesiilor masive privind îndatorarea, abordare opusă celei din criza precedentă, când s-a mizat pe austeritate. Cu toate acestea, îngrijorările persistă din cauza incertitudinii încă ridicate cu privire la evoluția pandemiei, dar și a capacității statelor de a menține stimulentele acordate pentru susținerea economiei. Pentru mediul de business românesc, necunoscutele anului 2021 provin din cel puțin trei mari direcții: politica fiscală a Uniunii Europene, evoluția Brexit și, pe plan intern, gestionarea dezechilibrului bugetar.

Pentru economiile Uniunii Europene, perspectiva este pozitivă, având în vedere că, după negocieri intense, statele membre au ajuns la un acord cu privire la bugetul multianual care, pentru exercițiul financiar 2021 – 2027, depășește 1.800 de miliarde de euro, aproape dublu față de cel anterior. Acesta cuprinde și planul de redresare, în valoare de 750 de miliarde de euro, convenit pentru a ajuta economiile europene să limiteze efectele crizei generate de pandemie. Așadar, necesarul de finanțare poate fi considerat asigurat, dar succesul planului va depinde de capacitatea statelor membre de a atrage și de a utiliza eficient aceste fonduri.

 Planurile fiscale ale Comisiei Europene, efecte pe termen mediu

O absorbție optimă a fondurilor europene impulsionează și activitatea mediului de afaceri care, însă, trebuie să țină cont și de măsurile pe care autoritățile europene le au în vedere pentru a asigura rambursarea împrumutului contractat de Comisia Europeană de pe piețele financiare pentru a alimenta planul de redresare de 750 de miliarde de euro. Împrumutul este prevăzut a fi rambursat începând din 2028 (pe o perioadă de 30 de ani), dar, până atunci, este necesară extinderea resurselor proprii ale Comisiei, care plănuiește, în acest sens, taxarea anumitor sectoare sau a marilor companii. Cele mai vehiculate măsuri sunt impunerea unei taxe pe plasticul nereciclat, aplicabilă de la 1 ianuarie 2021, taxarea companiilor din domeniul digital, dar și penalizarea aspră a acestora pentru încălcarea regulilor de concurență (până la 10% din cifra de afaceri globală), o taxă pe emisiile de carbon impusă importurilor pe piața unică și extinderea taxei pe emisiile poluante.

Aceste taxe ar trebui implementate pe parcursul următorului exercițiu financiar, dar este dificil de estimat un moment anume, având în vedere mecanismele greoaie de decizie la nivel european. Cu toate acestea, mai devreme sau mai târziu, își vor pune amprenta asupra activității companiilor și a prețurilor pentru consumatorii finali, inclusiv a celor din România.

Acordul post-Brexit rămâne indecis, cu doar câteva zile înainte de termenul limită

Suplimentarea surselor proprii ale Comisiei Europene este cu atât mai necesară în contextul ieșirii Marii Britanii din blocul comunitar, unul din contributorii majori la bugetul UE. Dar, dincolo de golul lăsat la bugetul european, Brexit-ul afectează semnificativ companiile europene care au relații de afaceri cu cele din Marea Britanie, cu atât mai mult cu cât riscul unei rupturi fără un acord comercial care să stabilească relațiile ulterioare dintre cele două părți pare inevitabil (mai sunt doar câteva zile până la 31 decembrie, dată la care expiră perioada de tranziție stabilită prin acordul de retragere intrat în vigoare de la 31 ianuarie 2020).

Oficialii din ambele tabere încă transmit mesaje încurajatoare cu privire la încheierea unui acord, dar, în paralel, continuă să își consolideze „planurile de urgență” pentru că, în caz de eșec, după 1 ianuarie 2021, Marea Britanie va fi considerat stat terț în relațiile comerciale și de orice altă natură cu statele membre UE, ceea ce presupune, în linii mari, reguli comerciale mai stricte (formalități vamale, taxe, TVA, accize), restricții pe piața muncii și limitarea liberei circulații a persoanelor.

Companiile românești care au relații de afaceri cu parteneri britanici trebuie să țină cont de toate aceste aspecte și să ia măsurile necesare pentru a limita potențialele efecte nedorite asupra activității lor în cazul unui Brexit fără acord, dar chiar și în cazul tot mai puțin probabil al încheierii unui acord, pentru că, de la 1 ianuarie 2021, regulile se schimbă oricum.

Sprijinul pentru mediul de afaceri, necesar și în 2021

Pe plan intern, principala provocare a anului 2021 va fi legată de gestionarea deficitului bugetar, în condițiile în care este recomandată menținerea facilităților acordate mediului de afaceri în contextul pandemiei, iar înăsprirea fiscalității nu poate fi luată în calcul, având în vedere estimările privind evoluția pandemiei și ritmul lent de recuperare a economiilor europene și, implicit, a celei românești.

La nivel european au fost anunțate, deja, noi măsuri monetare și fiscale de stimulare a economiilor, iar derogarea de la regulile fiscal-bugetare (limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB) a fost extinsă pentru 2021. Și autoritățile române au anunțat extinderea unor facilități și au urgentat adoptarea unor măsuri solicitate de mai multă vreme de mediul de afaceri (consolidarea fiscală, deducerea pierderilor din facturile neîncasate, beneficii neimpozabile pentru angajați, recuperarea TVA pentru facturile mai vechi de un an neîncasate de la persoanele fizice etc.).

Reducerea deficitului bugetar, estimat la 9,8% din PIB în 2020 de către Consiliul Fiscal, este necesară, dar ar trebui realizată pe baza eficientizării cheltuielilor și prin creșterea colectării veniturilor la bugetul de stat, posibilă în condițiile implementării măsurilor anunțate referitoare la digitalizarea administrației fiscale și combaterea evaziunii fiscale. Rămâne de văzut însă ce vor decide autoritățile în această privință.

Așadar, anul 2021 se anunță provocator, iar mediul de afaceri trebuie să își ia toate măsurile necesare pentru a limita efectele factorilor perturbatori și a beneficia de toate facilitățile pe care le va avea la dispoziție.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

Material de opinie de Vlad Boeriu, Partener Coordonator Servicii Fiscale și Juridice, Deloitte România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Alex Milcev, EY România: Mesaj către noul Guvern: Relansarea depinde de noi toți și trebuie să înceapă chiar acum

Studiu Deloitte: comenzile de preparate culinare la pachet și cu livrare au crescut cu 14% de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, determinând restaurantele să-și reconfigureze rețelele

Studiu Deloitte: comenzile de preparate culinare la pachet și cu livrare au crescut cu 14% de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, determinând restaurantele să-și reconfigureze rețelele

Mihaela Iacob & Claudia Matei, Deloitte România: Necesitatea taxării echitabile a economiei digitale, urgentată de pandemia de COVID-19

Studiu Deloitte: jumătate dintre consumatori consideră că noile experiențe digitale sunt un substitut satisfăcător pentru activitățile pe care le desfășurau înainte de pandemia de COVID-19

Silvia Axinescu, Reff & Asociații|Deloitte Legal: Beneficiile și provocările deciziilor luate de inteligența artificială

Studiu EY: Jumătate dintre șoferii români afectați de criza generată de pandemie au amânat achiziția unei mașini sau au ales o variantă mai ieftină

Raport Deloitte: Vânzările de mașini electrice vor crește anual cu 30% în următorul deceniu, iar una din trei mașini nou vândute în 2030 va fi electrică

Raluca Popa, EY România: România nu a reușit să elimine dubla impunere pentru majoritatea cazurilor închise în 2019


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Comisia Europeană a agreat, în cele din urmă, ca statele membre să amâne cu până la șase luni termenele de raportare pentru DAC6. Decizia finală aparține însă statelor membre, amânarea fiind opțională.

Până în acest moment, 21 de state membre au ales să amâne raportarea, majoritatea pentru șase luni, inclusiv România.

Până la amânare, primul termen de depunere a raportărilor ar fi fost 31 iulie 2020 pentru aranjamentele derulate începând cu 1 iulie 2020, respectiv 31 august 2020, pentru aranjamentele derulate retroactiv, mai precis între 25 iulie 2018 și 30 iunie 2020. Decizia României de a prelungi aceste termene de raportare până la finalul lunii ianuarie 2021, respectiv februarie 2021 este, într-adevăr, oportună, companiile având mai mult timp să se pregătească temeinic pentru raportare.

Este important de subliniat însă că sunt încă țări membre UE care au decis să nu amâne termenele de raportare, cum sunt Germania și Finlanda. Austria are în vedere amânarea doar până în octombrie 2020. Prin urmare, companiile care au derulat tranzacții cu aceste țări nu trebuie să amâne analiza și documentarea obligațiilor de raportare.

De ce este atât de importantă această raportare numită DAC6 (denumire sub care este cunoscută Directiva 2018/822, al 6-lea amendament al Directivei 2011/16/EU privind cooperarea administrativă între statele membre)?

Pe scurt, DAC 6 prevede raportarea obligatorie a unor aranjamente transfrontaliere în care este implicat cel puțin un stat membru UE și care au anumite semne distinctive. Aceste semne distinctive reprezintă anumite caracteristici ale tranzacțiilor, considerate potențiali indicatori de planificare fiscală agresivă. Unele aranjamente sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal, și anume dacă unul dintre principalele beneficii ale aranjamentului respectiv a fost obținerea unui avantaj fiscal.

Formularea acestor semne distinctive este însă generică și, la o primă citire, multe companii pot, în mod eronat, să considere că DAC 6 nu li se aplică.

În realitate, situațiile sunt atât de variate încât este posibil ca aproape toate companiile să aibă cel puțin o tranzacție raportabilă. O bună înțelegere a DAC 6 ne arată că sunt foarte multe tranzacții uzuale (i.e. chiar simple tranzacții cu bunuri sau distribuții de dividende – explicate mai jos) care pot intra în sfera DAC 6. Multe dintre aceste tranzacții, chiar dacă nu vor fi raportate, vor trebui foarte bine analizate și documentate pentru a susține decizia de a nu raporta.

De exemplu, o simplă achiziție de bunuri pare o tranzacție care nu ar trebui să fie raportată, până la urmă este o tranzacție comercială uzuală, legată de activitatea curentă a unei companii. Deși pare greu de crezut, sunt însă situații când astfel de achiziții chiar trebuie raportate. În cazul în care există o achiziție de bunuri de la o companie din grup care nu poate furniza un certificat de rezidență fiscală (e.g. Hong Kong, Dubai etc.) sau care aplică o cotă redusă de impozitare, această tranzacție poate îndeplini unul dintre semnele distinctive și deveni, astfel, raportabilă.

O simplă distribuție de dividende sau plată de dobândă – pot fi aceste tranzacții subiect de raportare? Ei bine, în cazul unei distribuiri de dividende sau a unei plăți de dobândă către o persoană juridică nerezidentă trebuie analizată trasabilitatea banilor pentru a vedea dacă persoana către care se face această plată este într-adevăr beneficiarul efectiv, dacă are certificat de rezidență fiscală, dacă aplică vreun regim fiscal preferențial etc.

Plățile efectuate către țări considerate necooperante de către Organizația Economică de Cooperare și Dezvoltare (i.e. Bermuda, Insulele Cayman) vor fi raportabile. Atragem atenția că această listă a jurisdicțiilor necooperante este revizuită periodic și, după data de 25 iunie 2018, a suferit modificări succesive – astfel, această listă ar trebui analizată și monitorizată permanent.

Documentarea tranzacțiilor este imperativă. Companiile sunt deja obișnuite cu prezentarea dosarului de prețuri de transfer atunci când vin autoritățile în inspecție fiscală. De asemenea, sunt obișnuite cu prezentarea documentației justificative pentru a demonstra că serviciile achiziționate au fost efectiv prestate în beneficiul societății. Situația este similară și în cazul DAC 6: când echipa de inspecție întreabă dacă este ceva de raportat, trebuie pregătită deja documentația cu toate tranzacțiile transfrontaliere derulate și demonstrat dacă aceste tranzacții trebuiau sau nu să fie raportate. Documentarea tranzacțiilor care nu s-au raportat este de asemenea extrem de importantă – mai ales având în vedere că, așa cum am arătat mai sus, unele tranzacții sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal. Iar acest test trebuie pregătit și documentat pentru a fi prezentat la o eventuală inspecție fiscală.

După cum se observă, nu este simplu de identificat tranzacțiile raportabile, iar neraportarea conduce la amenzi destul de mari (până la 100.000 lei). În plus, există riscul ca autoritățile să investigheze în detaliu potențialele aranjamente neraportate sau raportate greșit. Mai mult, lipsa unei argumentații scrise cu privire la analiza tranzacțiilor poate atrage și alte consecințe, cum sunt reclasificarea tranzacțiilor, refuzarea aplicării convențiilor de evitare a dublei impuneri, în măsura în care beneficiarul plății nu poate demonstra calitatea de beneficiar efectiv sau chiar suspiciune de evaziune fiscală.

Nu în ultimul rând, în privința obligației de raportare, aceasta nu revine numai intermediarilor (i.e. consultanți, contabili, auditori, precum și alții), ci și companiilor .

De exemplu, dacă intermediarul a ajutat parțial cu implementarea unui aranjament, raportarea pe care o va depune acesta poate fi incompletă și, astfel, compania trebuie să raporteze/ să monitorizeze raportarea pentru a prezenta situația de ansamblu în mod corect. Mai mult, reamintim că anumiți intermediari sunt scutiți de această raportare ca urmare a secretului profesional (avocați, precum și consultanți fiscali în anumite situații), caz în care obligația de raportare revine exclusiv societății.

 Astfel, deși raportarea în baza DAC6 a fost amânată până în ianuarie 2021, sunt foarte multe lucruri de făcut, iar timpul nu este nicidecum prea lung. O analiză a tuturor tranzacțiilor transfrontaliere efectuate începând cu 25 iunie 2018 (de când a intrat în vigoare directiva europeană) necesită foarte mult timp. Lunile ianuarie și februarie sunt poate printre cele mai aglomerate luni din an pentru o companie cu raportări financiare, fiscale etc.

Concluzia este clară: fiecare companie ar trebui să înceapă cât mai curând analizarea și documentarea tuturor tranzacțiilor transfrontaliere efectuate după data de 25 iunie 2018. Această amânare de 6 luni ar trebui să fie considerată un „bonus” pentru companii, bonus ce ar trebui folosit pentru a se pregăti corect și temeinic pentru data de 31 ianuarie 2021.

[divider height=”30″ line=”1″]

Raluca Popa Autor: Raluca Popa, Partener Asociat, Asistență Fiscală și Juridică, EY România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Comisia Europeană prelungește valabilitatea ajutoarelor de stat

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Transparență fiscală de criză

Un salariu minim decent – o nouă politică a Uniunii Europene

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Investiți în România – o perspectivă fiscală

Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cele 5 calități ale liderului, necesare în economia afectată de pandemie

Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID

Studiu EY: Liderii de business privesc dincolo de criză și configurează noi planuri de fuziuni și achiziții


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

O veste bună pentru cei care vor să investească în România. Așteptăm ca autoritățile române să adopte această prelungire până în 2023.

Modernizarea ajutoarelor de stat în cadrul Uniunii Europene (UE) reprezintă un subiect mai vechi, iar ideea a apărut încă din 2012, când Comisia Europeană (CE) a prezentat o reformă în acest sens. Evident, de-a lungul timpului, am avut de-a face cu o serie de propuneri pe această temă, iar la începutul anului trecut, mai exact în ianuarie 2019, a fost propusă prelungirea unor serii de norme valabile până la sfârșitul anului 2020 și a fost lansată o evaluare a acestora sub forma unei „verificări a adecvării”.

Comisia Europeană a adoptat recent un nou regulament  de modificare a Regulamentului de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă (GBER) și a Regulamentului privind ajutoarele de minimis și o Comunicare de modificare a altor șapte seturi de orientări privind ajutoarele de stat.

Ce presupune acest lucru?

Practic, avem de-a face cu o prelungire a valabilității anumitor norme privind ajutoarele de stat, care altfel ar expira la sfârșitul anului 2020, astfel:

A. Prelungirea cu un an (până în 2021) a:

  • Orientărilor privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020;
  • Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru promovarea investițiilor de finanțare de risc;
  • Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie pentru perioada 2014-2020;
  • Comunicării Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun;
  • Comunicării Comisiei către statele membre privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul asigurării creditelor la export pe termen scurt.

B. Prelungirea cu trei ani (până în 2023) a:

  • Regulamentului de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă (GBER);
  • Regulamentului privind ajutoarele de minimis;
  • Orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate.

Decizia de prelungire a acestor norme a luat în considerare efectele crizei actuale generate de COVID-19 și consultările avute cu statele membre ale UE.

 De ce e important pentru România?

Schemele de ajutor de stat adoptate de România, precum HG 807/2014, care are ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie, și HG 332/2014, care vizează sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă, au la bază Regulamentul (UE) de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă (GBER).

Prin prelungirea acestor norme, companiile vor putea să acceseze ca metodă de finanțare schemele de ajutor de stat menționate anterior până la sfârșitul anului 2023 (în prezent, acestea sunt valabile până la sfârșitul anului 2020).

Reamintesc faptul că finanțările în baza HG 807/2014 se acordă pentru investiții de minim 1 milion de euro, în active corporale și necorporale aflate în același perimetru, legate de demararea unei unități noi, extinderea capacității unei unități existente, diversificarea producției unei unități prin produse care nu au fost fabricate anterior în unitate sau o schimbare fundamentală a procesului general de producție al unei unități existente. Această schemă de ajutor de stat nu este condiționată de realizarea unor noi locuri de muncă, iar costurile eligibile, în active corporale și necorporale, trebuie să îndeplinească anumite condiții, precum:

  • să fie exploatate exclusiv de beneficiarul ajutorului de stat pentru a atinge obiectivele investiției pentru care s-a solicitat finanțarea;
  • să fie incluse în activele beneficiarului de ajutor de stat și să rămână alocate investiției pentru o perioadă de minim 5 ani de la sfârșitul investiției;
  • să fie achiziționate în condiții de piață;
  • să fie noi.

Finanțările în baza HG 332/2014 acoperă costurile cu locurile de muncă (în limita salariului mediu brut pe economie) aferente investiției calculate pe o perioadă de 2 ani.

Deși această schemă nu a mai fost deschisă din 2017, înțelegem că la nivelul Ministrului de Finanțe are loc revizuirea acesteia și este posibil să avem schimbări în ceea ce privește numărul minim de locuri de muncă și procesul de depunere a cererilor.

Intensitatea ambelor ajutoare de stat poate ajunge până la 50% din totalul investiției, în funcție de regiunea unde va avea loc investiția, iar nivelul maxim al ajutorului ajunge până la 37,5 milioane de euro.

Care sunt pașii următori?

Prin modificările propuse acum, CE invită statele membre să trimită notificări până la 1 septembrie 2020 cu privire la intenția acestora de a prelungi valabilitatea hărților lor referitoare la ajutoarele de stat. Astfel, statele membre pot decide să prelungească schemele existente. Înțelegem că la evenimentul de lansare a noului program economic, Guvernul a anunțat deja că va prelungi schemele de ajutor de stat.

[divider height=”30″ line=”1″]

Mihaela Mitroi Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

George Agafiței, Trainer & Coach: Ce găsim la răscruce de crize

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Transparență fiscală de criză

Un salariu minim decent – o nouă politică a Uniunii Europene

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Investiți în România – o perspectivă fiscală

Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19

Sănătatea și bunăstarea ocupanților în clădirile de birouri

Gabriela Streza, Valoria: Digitalizarea, un element esențial în vânzările B2B

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cele 5 calități ale liderului, necesare în economia afectată de pandemie

Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID

Studiu EY: Liderii de business privesc dincolo de criză și configurează noi planuri de fuziuni și achiziții


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Salariile minime în statele membre ale Uniunii Europene (UE) au variat de la 312 EUR la 2,142 EUR în luna ianuarie 2020, conform datelor Eurostat. În România, salariul minim este de 2.230 lei, adică, aproximativ, 460 EUR, care ne poziționează mult sub media europeană.

Încă de la începutul anului, UE a cochetat cu ideea de a introduce un salariu minim la nivelul statelor membre și, în acest sens, a fost lansată o consultare cu părțile interesate, menită să vină cu o propunere concretă până în toamna acestui an.

Nicolas Schmit, Comisarul UE pentru locuri de muncă și drepturi sociale a declarat la începutul anului că oamenii „trebuie să fie plătiți pentru munca lor pentru a duce o viață decentă” – el fiind și promotorul acestei inițiative.

În general, orice perioadă de criză produce inegalități în rândul oamenilor. În contextul generat de Covid-19, impactul măsurilor luate de state, cum ar fi distanțarea socială, șomajul tehnic, închiderea unor activități a avut ca urmări un declin al economiilor, iar aceste elemente produc inegalități în rândul oamenilor.

Comisia Europeană (CE) nu a renunțat la ideea salariilor minime, prin care să se asigure că lucrătorii din UE își câștigă un trai decent. Mai mult, CE este de părere că un venit minim este crucial pentru relansarea economiilor statelor membre în urma acestei pandemii.

În acest context, pe 3 iunie s-a lansat o nouă rundă de consultări cu partenerii sociali în ceea ce privește salariul minim la nivelul UE. Acum, Comisia are în vedere atât instrumente obligatorii (directive), cât și non-obligatorii (recomandări ale Consiliului European) pentru o inițiativă a salariului minim în statele membre ale UE, iar punerea în aplicare ar fi la latitudinea guvernelor. Această abordare este efectul diferențelor din cadrele naționale. Spre exemplu, în statele membre nordice, salariul minim este rezultatul negocierii colective, în timp ce în alte state, precum România, standardul minim este stabilit de guvern.

Obiectivul acestei inițiative nu este de a impune un salariu minim sau de a armoniza abordarea diferitelor state membre, ci de a asigura un cadru pentru o remunerație echitabilă, obiectivul fundamental fiind acela ca toți cetățenii UE să poată beneficia de protecție prin salariul minim. Un salariu minim adecvat ar trebui să-i ajute pe cei cu salarii mici să urce scara de venituri. Un studiu al Eurofound susține că introducerea unui nivel al salariului minim de 60% din salariul mediu național ar crește considerabil câștigul persoanelor cu venituri mici care lucrează în majoritatea statelor membre ale UE.

În conformitate cu Tratatul Fundamental al UE, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, CE trebuie să consulte părțile interesate cu privire la posibila direcție a acțiunii Uniunii. Prin urmare, consultarea publică inițiată are acum scopul de a colecta opinii, iar ulterior să se creeze cadrul legislativ.

În concluzie, deși introducerea unui salariu minim la nivelul statelor membre ale UE părea acum mai puțin de un an un subiect utopic, ca urmare a contextului creat de COVID-19, care a afectat în special sectoarele cu o pondere mai mare a lucrătorilor cu salarii mici, precum retail și turism, această idee a prins și mai multă viteză și se văd inițiativele CE în acest sens. Pe lângă beneficiul de a reduce inegalitățile între cetățeni, creșterea salariului minim lărgește baza de impozitare, stimulează consumul intern și cererea, lucruri ce ajută la relansarea economiei. Astfel, consider că rolul salariilor minime pentru protejarea lucrătorilor cu salarii mici devine din ce în ce mai important și că acestea pot ajuta la susținerea cererii interne în timpul redresării economice, protejând în același timp locurile de muncă ale cetățenilor.

[divider height=”30″ line=”1″]

Mihaela Mitroi Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Investiți în România – o perspectivă fiscală

Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19

Sănătatea și bunăstarea ocupanților în clădirile de birouri

Gabriela Streza, Valoria: Digitalizarea, un element esențial în vânzările B2B

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cele 5 calități ale liderului, necesare în economia afectată de pandemie

EY România: „Amnistia fiscală, un moment zero în raporturile cu administrația fiscală”

Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID

Studiu EY: Liderii de business privesc dincolo de criză și configurează noi planuri de fuziuni și achiziții


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com 

[divider height=”30″ line=”1″]

Copyright BusinessMark. Toate drepturile rezervate.