Raluca Popa, EY România: Raportarea DAC6 – primele rapoarte, primele concluzii. Ce ar trebui să ia în calcul companiile în continuare?

La 31 ianuarie, termenul de raportare a aranjamentelor transfrontaliere derulate în perioada 1 iulie – 31 decembrie 2020 realizate cu scopul de a obține un avantaj fiscal a expirat. De asemenea, 28 februarie a fost termenul final pentru raportarea aranjamentelor ”istorice”, din perioada 25 iunie 2018 – 30 iunie 2020. Potrivit unei comunicări a Camerei Consultanților Fiscali, Fiscul a primit doar 400 de raportări ale tranzacțiilor transfrontaliere până la finele lui martie. Aparent este un număr mic, însă, momentan, nu sunt disponibile informații suficiente astfel încât să putem compara cu ce s-a raportat în alte state europene. De asemenea, acest număr nu foarte mare ar putea ajuta autoritățile fiscale la stabilirea unei strategii de control orientată către companiile care au avut tranzacții raportabile.

Contribuabilii trebuie să țină cont că, pentru acele aranjamente realizate după 1 ianuarie 2021, se aplică regula generală a celor 30 de zile și că, în cazul României, amenzile pentru neraportare sau raportarea cu întârziere pot ajunge la 100.000 de lei, adică la cel mai mare nivel din legislația fiscală (există ceva similar doar pentru neprezentarea Raportării pentru fiecare țară în parte – CbCR/DAC4). În plus, deși obligația de raportare revine în primul rând intermediarilor (consultanți, contabili, avocați), sunt și state membre, cum este cazul României, unde intermediarii raportează doar cu acordul contribuabilului relevant. În lipsa acestui acord, obligația de raportare îi revine automat contribuabilului. Deși poate părea simplu, se pare că nu este chiar așa, având în vedere numărul dosarelor depuse.

La ce să fie atente companiile și ce acțiuni să întreprindă?

Momentul raportării. Este important pentru companii să nu omită un detaliu important – momentul de la care încep să curgă cele 30 de zile, și anume de la primul pas în implementare. Altfel, este posibil ca, la momentul semnării documentelor de implementare a tranzacției, termenul să fie deja expirat. Prin urmare, departamentul financiar trebuie să fie extrem de agil și vigilent, ca să identifice aceste tranzacții încă din stadiile incipiente, pentru a putea îndeplini obligațiile de raportare la timp. Pe de altă parte, însă, companiile pot avea tranzacții raportabile care, în final, nu se implementează. Totuși, dacă decizia de a nu implementa se ia după trecerea celor 30 de zile, obligația de raportare rămâne.

Să nu plece de la premisa că nu au nimic de raportat. Am observat în practică faptul că multe companii nu primesc instrucțiuni clare din partea grupului referitoare la ce au de raportat. Sau situația în care li se transmite că nu au nimic de raportat. Însă, la nivel de grup, nu se cunoaște lista de tranzacții derulate de societățile din România in extenso (analiza vizează de cele mai multe ori tranzacții materiale).

La nivel de grup pot exista, de asemenea, anumite contracte la care este parte și România (de ex. contracte de cash pooling), pe care compania din România nu le-a raportat, dar le raportează entități afiliate din alte țări. În astfel de situații, companiile nu trebuie să fie pasive, ci e important să verifice analiza făcută de entitatea din grup care a realizat raportarea – analiza poate fi relevantă și pentru România. De asemenea, DAC6 ne cere să declarăm orice alte entități afectate de tranzacția raportabilă, prin urmare, este posibil ca societatea din România să fi fost menționată de o altă entitate care a făcut raportarea. Având în vedere că informațiile raportate în baza DAC6 vor fi disponibile autorităților fiscale la nivel european, Fiscul din România poate afla pe această cale de tranzacțiile raportate de entitățile afiliate și poate veni la firma locală cu întrebări. Astfel, trebuie urmărită orice tranzacție raportată la nivelul altor societăți din grup și în ce măsură aceasta poate avea un impact asupra activităților societății din România.

Analiza în detaliu a informațiilor. Indiferent de ce acțiuni de analiză și selectare a tranzacțiilor în vederea raportării s-au întreprins la nivel de grup, este nevoie ca firmele din România să preia informația și s-o detalieze. Pentru că mai mult ca sigur, grupul s-a concentrat pe tranzacțiile mari de care avea cunoștință și nu a stabilit o listă detaliată a tranzacțiilor. În plus, firmele locale parte a unui grup multinațional trebuie să verifice toate documentele justificative pentru a putea decela dacă concluzia trasă de grup, „nu aveți nimic de raportat”, este cea corectă. Firmele mai trebuie să fie atente și să solicite grupului toate documentele de care au nevoie pentru un dosar complet în România. Firmele locale sunt cele care vor trebui să justifice acțiunile întreprinse în fața autorităților fiscale din România.

Nu în ultimul rând, amintim companiilor să aibă în vedere cazurile în care DAC6, așa cum a fost transpusă în România, poate devia de la textul original al Directivei, precum și interpretările incluse în Ghidul emis de autoritățile fiscale.

Tratamentul tranzacțiilor circulare. Este un exemplu de abatere de la textul Directivei. Potrivit OG 5/2020, semnul distinctiv cu privire la tranzacțiile circulare face trimitere la acțiuni de spălare a banilor, restrângând, astfel, sfera de aplicare față de textul original al directivei.

Pe de altă parte, ghidul DAC6 se referă generic la tranzacții circulare care presupun interpunerea unor entități fără scop comercial sau tranzacții care se compensează/anulează reciproc. Cu alte cuvinte, ghidul lărgește aria de analiză din perspectiva regulilor anti-abuz în cadrul viitoarelor inspecții fiscale, atrăgând atenția asupra acelor tranzacții realizate fără un scop economic (care nu sunt destinate să producă avantaje economice, beneficii și profituri) sau acelor tranzacții care nu sunt oneste (au ca scop obținerea avantajului fiscal).

Desigur, este discutabil în ce măsura un Ghid de aplicare poate prevala asupra textului OG 5/2020, dar mă aștept ca tranșarea acestei probleme să fie subsecventă identificării unor tranzacții circulare, potențial efectuate pentru obținerea unor avantaje fiscale. În acest caz, fiscul are și alte instrumente prin care să penalizeze companiile care au implementat aceste tranzacții.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

Autor: Raluca Popa, Partener Asociat, Asistență Fiscală și Juridică, EY România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu Deloitte: Pandemia a amânat doar parțial planurile de achiziție e unui autovehicul nou și a scăzut temporar interesul pentru mașinile electrice

Camelia Malahov & Anca Preda, Deloitte România: Un an de pandemie în HoReCa. Măsuri de sprijin luate în România și în alte țări europene

Vlad Boeriu, Deloitte România: Digitalizarea ANAF, esențială pentru protejarea contribuabililor și pentru reducerea presiunii pe bugetul de stat

Mihnea Galgoțiu–Săraru și Anca Olar, Reff & Asociaţii | Deloitte Legal: Noi pași înspre digitalizarea justiției din România în contextul pandemiei

Raluca Bontaș și Cătălin Barbu, Deloitte România: Tratamentul fiscal al tranzacțiilor cu criptomonede – prevederi legate de conformare și aspecte care necesită clarificări

Studiu EY: Companiile raportează scăderi ale cifrei de afaceri, însă doar 19% și-au revizuit politica de prețuri de transfer

Maria Butcu, Deloitte România: „Calculul salarial – cum gestionăm riscul de conformitate în contextul actualelor schimbări fără precedent”

Emanuel Bondalici și Elena Moroiu, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Amnistia fiscală 3.0 – noi facilități acordate contribuabililor, alte incertitudini

Studiu EY: Liderii financiari își regândesc atribuțiile odată cu noua realitate operațională


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Majoritatea respondenților (84%) unui sondaj recent realizat de EY România în cadrul unui seminar online pe tema inspecțiilor fiscale au declarat că sunt la curent cu strategia de digitalizare a ANAF și cu inițiativele privind introducerea fișierului standard de audit sau e-factura (SAF-T). Totodată, 90% dintre respondenți consideră că inițiativa privind digitalizarea ANAF va avea o influență pozitivă asupra inspecțiilor fiscale ce vor fi derulate pe viitor.

Salutăm digitalizarea fiscului, o măsură pentru care am pledat de mult timp, și, mai cu seamă, salutăm aplicarea Fișierului Standard pentru Audit Fiscal (SAF-T) care, odată implementat, ar putea ușura colectarea veniturilor la buget și ar simplifica inspecțiile fiscale. Companiile trebuie să fie pregătite totuși pentru că, deși pe termen lung vor exista beneficii certe, pe termen scurt s-ar putea confrunta cu creșteri de costuri sau reorganizări ale sistemelor interne, pentru a evita transmiterea unor rapoarte eronate”, a declarat Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA).

Inspecții fiscale. Companiile spun că au resimțit schimbări în bine și în privința felului în care s-au derulat inspecțiile fiscale. Astfel, 87% dintre companii declară că inspectorii fiscali au respectat  prevederile  Codului de procedură fiscală, cu rezerva legată însă de solicitările foarte multe și dese privind suspendarea activității de inspecție fiscală. Chiar dacă 87% dintre contribuabilii participanți la sondaj nu invocă încălcări ale regulilor de procedură, rămân totuși nemulțumiri față de modul în care inspectorii fiscali interpretează prevederile de drept material prevăzute de Codul fiscal. Astfel,13% dintre respondenți consideră că termenele acordate de inspectori pentru prezentarea de documente justificative sunt foarte strânse și, ca atare, nerezonabile.

”Una dintre modificările de substanță aduse Codului de procedură fiscală la sfârșitul anului 2020 vizează instituția reexaminării recursului administrativ. Sunt vizate inclusiv inspecțiile fiscale finalizate anterior acestei modificări cu respectarea termenului de un an în situația în care contribuabilul nu a urmat procedura judiciară de atac. Admisibilitatea reexaminării administrative este condiționată de încadrarea într-una dintre cele patru ipoteze specifice prevăzute de lege. Mă aștept la un număr foarte mare de reeexaminări administrative în acest an”, a menționat Emanuel Bancilă, Partener, Liderul practicii de litigii și controverse fiscale, Radu și Asociații SPRL.

Riscuri fiscale. În ceea ce privește riscurile cu care companiile anticipează că se vor confrunta în cadrul inspecțiilor fiscale din acest an, primele trei cele mai importante vin din zona prețurilor de transfer (pentru 58% dintre respondenți), a Directivei privind declararea tranzacțiilor transfrontaliere DAC6 (pentru 43%) sau vor fi generate de aplicarea facilităților acordate de stat în contextul crizei economice și sanitare din 2020 (pentru 17%). Alte probleme pe care le anticipează companiile ar putea veni și din zona relațiilor cu angajații terți sau cu ajustările pe piața muncii, din implementarea aplicării Fișierului Standard de Audit (SAF-T), a remediilor rapide sau a tichetelor cadou. De asemenea, majoritatea respondenților cred că se va întări rolul pe care îl dețin angajații cu responsabilități în zona fiscală.

 ”Noile obligații de raportare – Directiva privind raportarea tranzacțiilor realizate cu implicarea mai multor jurisdicții, așa-numita DAC 6, căreia i se vor adăuga cel puțin încă două directive de raportare a tranzacțiilor realizate pe platforme digitale sau prin cripto-monede, DAC 7 și Dac 8, sunt doar câteva dintre noile riscuri fiscale cu care se vor confrunta companiile. Pentru că orice nouă raportare înseamnă extinderea surselor de informare pentru autoritățile fiscale. Iar la acest moment, piețele lumii experimentează obligații de raportare sau de transparență fără precedent. În același timp, și guvernele sunt supuse unei presiuni, de asemenea, fără precedent pentru reducerea deficitelor bugetare rezultate din reacția de răspuns la pandemia COVID-19. Aceasta ar putea justifica nevoia de creștere a numărului de inspecții fiscale”, spune Mihaela Mitroi.

De altfel, conform participanților la sondaj, prețurile de transfer deja le-au pus probleme în cadrul inspecțiilor fiscale, pentru că 62% dintre respondenții care au trecut printr-o inspecție fiscală declară că s-au confruntat cu recalculări ale profitului, ceea ce a determinat și ajustarea impozitelor pe care le au de plătit.

”În ultimul an, practica ne-a demonstrat că aproape fiecare inspecție fiscală ce are ca obiect impozitul pe profit se finalizează cu sume suplimentare și, implicit, cu o dispută fiscală, care, de cele mai multe ori, se duce în instanță și nu se finalizează până la obținerea unei hotărâri judecătorești. Cu alte cuvinte, răspunsurile reprezentanților companiilor vin să confirme tendințele pe care le tot semnalăm”, declară Emanuel Băncilă. Ultimul raport de activitate al ANAF, realizat pe primele șase luni ale lui 2020, vorbește despre obligații fiscale suplimentare stabilite, impozite pe profit și accesorii în valoare de peste 8 milioane de euro, și de o pierdere  fiscală diminuată în valoare totală de aproximativ 140 de milioane de euro.

 Indicatori de risc. În contextul în care ANAF a înființat o Direcție de analiză de risc și a declarat că a angajat în principal statisticieni pentru a analiza comportamentele fiscale ale contribuabililor ce ridică suspiciuni, EY a sondat cât de conștiente sunt companiile de indicatorii de risc avuți în vedere de Fisc. Conform răspunsurilor participanților, doar 36,4% dintre companii au afirmat că au informații despre acești indicatori.

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu EY: Liderii financiari își regândesc atribuțiile odată cu noua realitate operațională

EY Future Consumer Index: Pandemia accelerează schimbările din comportamentul consumatorilor: mutarea în afara orașelor, cumpărăturile online, importanța acordată sănătății, prețurilor accesibile și sustenabilității

Emanuel Bondalici, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Dispoziția de măsuri – o practică discutabilă în contextul controalelor antifraudă?

Studiu Deloitte: Posibilitatea de a lucra de acasă reduce nivelul de stres pentru Generațiile Millennials și Z

Nilanjan Nag & Diana Vlad, PKF Finconta: Noile orientări OCDE privind implicațiile prețurilor de transfer în contextul pandemiei COVID-19

Studiu Deloitte: jucătorii din sectorul imobiliar comercial din România vor căuta să încheie contracte pentru perioade mai scurte în viitor

Studiu EY România: Angajații români doresc un program de lucru mai flexibil, iar instabilitatea pieței muncii îi determină să nu își schimbe angajatorul

Riscurile fiscale în industria financiar-bancară sunt în creștere. Ce soluții există?

Studiu Deloitte: Directorii financiari din România sunt mai optimiști decât în 2020, dar rămân concentrați pe reducerea costurilor

Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Afacerile de familie și cheia succesului ieșirii din criză”


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Inspecțiile fiscale stabilesc, aproape invariabil, obligații suplimentare de plată la impozitul pe profit în cazul instituțiilor financiare. Presiunea asupra acestora a crescut odată cu introducerea obligațiilor de raportare a tranzacțiilor transfrontaliere DAC6, care se adaugă cerințelor de raportare existente, ce ar putea ridica și ele probleme în practică, de exemplu FATCA (The Foreign Account Tax Compliance Act) și CRS (Standardul Comun de Raportare). Ajustările de prețuri de transfer, provocările din zona telemuncii, modificările intervenite pe final de an în Codul fiscal, dar și dispozițiile învechite din zona de TVA punctează principalele zone de risc din perspectivă fiscală pentru această industrie.

În dialog cu reprezentanții instituțiilor financiare din piața locală, în cadrul evenimentului Ghid de gestionare a riscurilor fiscale în industria financiară. Soluții de îmbunătățire a fluxurilor de numerar, EY România a identificat principalele probleme cu care se confruntă sectorul financiar-bancar și ce soluții există.  

  • FATCA & CRS sunt zone pe care autoritățile fiscale nu le-au verificat încă, dar care pot ridica probleme în practică din cauza lacunelor de documentare și a procedurilor insuficient testate

Andra Cașu, Partener Asociat, Liderul Departamentului de Impozite Directe și Coordonator taxe al industriei de servicii financiare, EY România: ”FATCA & CRS sunt zone pe care autoritățile fiscale nu le-au verificat încă, dar care pot ridica probleme în practică din cauza lacunelor de documentare și a procedurilor insuficient testate de către instituțiile financiare. În plus, de anul acesta, au intrat în scenă și raportările DAC 6, ceea ce poate însemna un nou centru de interes al autorităților fiscale, care, în ultimii ani, la aproape fiecare raport de verificare întocmit au stabilit obligații suplimentare”.

 ”Niciun contribuabil nu are o vizibilitate individuală suficientă asupra celor mai bune practici din industrie, a problemelor identificate în inspecțiile fiscale sau a riscurilor generate de comportamentul local care urmează în multe cazuri exclusiv instrucțiunile de grup. Există desigur și tendințe macroeconomice și internaționale care afectează evoluția fiscalității în România, însă, dincolo de acestea, se simte puternic pulsul nevoii de colectare (prin inspecțiile fiscale în industria serviciilor financiare) și al cerințelor de conformare (de exemplu în zonele deja amintite DAC6, FATCA și CRS)”.

 ”Să nu uităm și de impactul pe care SAF-T îl va avea asupra băncilor în mod particular, deoarece, în momentul de față, acesta este un aspect fiscal polivalent care suscită interes și care cu siguranță va genera provocări practice”, a subliniat partenerul asociat EY.

  • Nevoia de a aduce sume suplimentare la bugetul de stat în 2021 va determina autoritățile fiscale să devină mai agresive decât până acum

Alex Slujitoru, avocat, Litigii Fiscale, Radu și Asociații: “În 2021, credem că nevoia de a aduce sume suplimentare la bugetul de stat va determina autoritățile fiscale să devină mai agresive decât până acum, ceea ce le predispune la neglijarea regulilor de procedură”.

”În contextul sancțiunilor recent introduse în Codul de procedură fiscală pentru o serie de abateri ale inspectorilor fiscali – ce merg până la constatarea nulității raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, spre exemplu, când acestea au fost emise într-o situație ce a condus și la sesizarea organelor penale – un contribuabil bine informat și vigilent pe parcursul desfășurării controlului poate obține rezultate neașteptat de favorabile”, a mai semnalat Alex Slujitoru.

  • Noi obligații de raportare în 2021 privind tranzacțiile transfrontaliere, DAC 6 e un nou pas în direcția transparenței fiscale la nivel european

În privința modificărilor aduse de Codul fiscal la finalul anului trecut legislației fiscale, Răzvan Ungureanu, Senior Manager, Departamentul de Impozite Directe, EY România, a punctat: ”Consolidarea fiscală în ceea ce privește impozitul pe profit, clarificarea tratamentului fiscal aplicabil IFRS 16 sau a tratamentului fiscal al cesiunilor de titluri de stat sunt doar câteva dintre principalele modificări. Nici începutul anului 2021 nu s-a lăsat mai prejos, aducând noi obligații de raportare în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere, DAC 6, un nou pas în direcția transparenței fiscale la nivel european”.

  • Ne așteptăm ca autoritățile fiscale să ia măsuri prin schimbarea practicii în cadrul inspecțiilor fiscale în conformitate cu recomandările OCDE, ceea ce ar trebui să ducă la un mediu mai armonizat și la mai puține controverse în viitor

Georgiana Bizdrigheanu, Manager, Departamentul de Prețuri de Transfer, EY România: “Fie că vorbim despre acordarea de împrumuturi, implementarea unor structuri de tipul cash-pooling sau alte forme de suport financiar, finanțarea intra-grup este cea mai directă formă de obținere a unui sprijin financiar pentru desfășurarea activităților, atât de necesară în special în ultimul an pentru multe dintre companiile din România”.

”Raportul publicat de OCDE privind tranzacțiile financiare ar trebui să ajute atât contribuabilii, cât și autoritățile fiscale să determine în mod unitar dacă a fost respectat principiul prețului de piață în tranzacțiile financiare. În mod normal, ne așteptăm ca autoritățile fiscale să ia măsuri prin schimbarea practicii în cadrul inspecțiilor fiscale în conformitate cu recomandările OCDE, ceea ce ar trebui să ducă la un mediu mai armonizat și la mai puține controverse în viitor. Rămâne de văzut cât de realistă este această așteptare prin prisma inspecțiilor viitoare efectuate de ANAF în zona prețurilor de transfer vizând tranzacțiile financiare”, a adăugat Georgiana Bizdrigheanu.

  • Prevederile privind scutirile de TVA la nivelul UE pentru serviciile financiare au rămas neschimbate din 1977 și sunt dificil de aplicat în practică

Prevederile referitoare la TVA și problemele pe care le generează în piața serviciilor financiare au fost semnalate de Georgiana Iancu, partener EY și Coordonatorul Departamentului de Taxe indirecte și Florina Parîng, Senior Manager, EY România. ”Prevederile privind scutirile de TVA la nivelul UE pentru serviciile financiare au rămas neschimbate din 1977 și vedem zilnic cât de dificil sunt de aplicat în practică. Dispozițiile «învechite» din Directiva de TVA nu au ținut ritmul cu evoluțiile economiei moderne și, în mod evident, nu sunt adecvate unor tranzacții financiare moderne, complexe și dependente masiv de tehnologie. În fiecare an, vedem noi întrebări preliminare adresate CJUE, fie din cauza unor decizii anterioare ale Curții care necesitau mai multă claritate și perspective noi, fie pur și simplu pentru că legislația de TVA nu acoperă spețele și complexitățile inerente tranzacțiilor financiare”, a declarat Georgiana Iancu.

 ”Cesiunile de creanțe, recuperările de costuri, operațiunile în afara sferei de TVA prin prisma deducerii TVA, tranzacțiile mamă-sucursală și impactul asupra proratei de deducere sunt doar câteva din laitmotivele întrebărilor preliminare la Curtea Europeană de Justiție adresate în ultimii ani. Rolul jurisprudenței europene în descâlcirea regulilor de TVA în sectorul serviciilor financiare a devenit esențial în ultimii ani, însă rezultă deseori într-o aplicare restrictivă, inadecvată sau exagerat de complexă a scutirilor de TVA și a regulilor privind deducerea acestei taxe”, a completat Florina  Parîng.

”Ca parte a inițiativei de reformare a regimului de TVA pentru serviciile financiare și de asigurare, Comisia Europeană a lansat procesul consultativ cu mediul de afaceri la începutul lunii februarie, termenul de răspuns fiind 31 mai 2021. Jucătorii din sectorul financiar-bancar și asigurări au, așadar, posibilitatea să contribuie activ în acest proces care acoperă elemente esențiale pentru viitorul serviciilor financiare. Mă refer aici la eliminarea scutirilor de TVA, introducerea unei opțiuni de taxare, aplicabilitatea scutirii de cost sharing și pentru serviciile financiare sau includerea unei rate fixe de deducere a TVA: caracter opțional sau obligatoriu”, a conchis partenerul coordonator al Departamentului de taxe indirecte, EY România, Georgiana Iancu.

  • Procesul de management al schimbării vizavi de munca la distanță poate părea simplu, dar dacă nu este coordonat într-un mod adecvat, structurat, poate duce la diminuarea eficienței angajaților pe termen mediu și lung

 Deși domeniul financiar ”a fost printre cele mai reticente”, ”telemunca este posibilă în această industrie”, a subliniat Corina Mîndoiu, Partener Asociat, Departamentul de Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România​. ”Într-o perioadă foarte scurtă, activitatea remote a fost implementată la scară largă. Procesul de management al schimbării vizavi de munca la distanță poate părea simplu, dar dacă nu este coordonat într-un mod adecvat, structurat, poate conduce la o diminuare a eficienței angajaților pe termen mediu și lung”, a mai spus Corina Mîndoiu.

  • Munca de la domiciliu, implementată de mulți angajatori din martie 2020, a generat și necesitatea adaptării pachetului salarial la noua realitate

Geanina Ciorâța, Senior Manager, Departamentul de Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România, a explicat și implicațiile ce au derivat din telemuncă: “Ca urmare a muncii de la domiciliu, implementată de mulți angajatori din martie 2020, a devenit necesară și adaptarea pachetului salarial la noua realitate, astfel încât motivarea salarială, productivitatea angajaților și competitivitatea pachetului salarial să nu aibă de suferit ca urmare a pandemiei. În plus, modificările legislative adoptate de la 1 ianuarie 2021 aduc o serie de noi beneficii neimpozabile, pentru unele din ele, însă, existând anumite semne de întrebare cu privire la procedura de acordare. Nu în ultimul rând, subiectul tichetelor cadou rămâne încă unul sensibil, chiar și după cele mai recente modificări ale Codului Fiscal”.

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu Deloitte: jucătorii din sectorul imobiliar comercial din România vor căuta să încheie contracte pentru perioade mai scurte în viitor

Maria Butcu & Adina Marciu, Deloitte România: Transformarea digitală în resurse umane și salarizare – beneficii și provocări

Diana Lupu, EY România: În alinierea prevederilor contabile la cele fiscale, Finanțele pierd din vedere aspectele practice ale cerințelor de raportare

Studiu EY & Eurelectric: Electrificarea flotelor poate ajuta Europa să-și atingă țintele de reducere a emisiilor de carbon

Georgiana Singurel, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Schimbări în regimul investițiilor străine în UE. Care va fi impactul asupra investitorilor?

Studiu EY România: Angajații români doresc un program de lucru mai flexibil, iar instabilitatea pieței muncii îi determină să nu își schimbe angajatorul

Radu Derscariu & Simona Bădoiu, Deloitte România: Declarația unică, ediția 2021 – ce se schimbă față de anii trecuți și ce neclarități rămân

Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței

Studiu Deloitte: Siguranța angajaților și revenirea la locul de muncă sunt principalele preocupări din perspectiva juridică ale organizațiilor, care anticipează reluarea unui nivel obișnuit de funcționare în prima jumătate a lui 2021


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Pandemia COVID-19 a provocat o criză mondială fără precedent și a afectat economia globală într-un mod în care efectele vor fi resimțite pentru o perioadă lungă de timp. Această pandemie și-a avut impactul și asupra prețurilor de transfer și va schimba modul în care sunt efectuate tranzacțiile între companii, precum și modul în care prețurile sunt determinate în cadrul acestor tranzacții. Am răspuns în acest articol la câteva dintre întrebările cheie în lumina ghidului OCDE publicat cu privire la implicațiile prețurilor de transfer prin prisma pandemiei COVID-19 (publicat în data de 18 decembrie 2020).

Întrebări cheie și recomandări:

1. Pot entitățile care își desfășoară activitatea în condiții de risc limitat să suporte pierderi?

În condiții normale, societatea mamă este cea care definește strategia companiilor multinaționale. Societatea mamă obține în general profitul rezidual după ce entitățile cu risc limitat obțin profitul garantat. În schimb, dacă strategia definită de grup duce la pierderi, societatea mamă suportă pierderea reziduală după ce companiile cu risc limitat primesc profitul garantat.

Cu toate acestea, în contextul actual, nu strategia implementată de societatea mamă va genera pierderea globală a companiilor multinaționale, ci pierderile ar fi cauzate de închiderea/încetinirea activității anumitor sectoare.

Se poate spune că autoritățile fiscale vor pune sub semnul întrebării orice astfel de modele de prețuri de transfer în care societatea mamă suportă toate pierderile, iar entitățile cu risc limitat nu suportă niciun risc.

Noile orientări OCDE privind implicațiile prețurilor de transfer în contextul pandemiei COVID-19 oferă un răspuns foarte generic și afirmă că „În toate circumstanțele va fi necesar să se ia în considerare faptele și circumstanțele specifice atunci când se determină dacă o așa-numită entitate cu„ risc limitat” ar putea suportă pierderi în condiții de concurență independentă.

De exemplu, în cazul în care există o scădere semnificativă a cererii din cauza COVID-19, un distribuitor cu risc limitat care își asumă un anumit risc de piață poate, în condiții de concurență, să câștige o pierdere asociată cu eliminarea acestui risc. Amploarea pierderii în cadrul unei tranzacții intra-grup va fi determinată de condițiile și caracteristicile relevante din punct de vedere economic ale tranzacției comparativ cu cele ale tranzacțiilor necontrolate comparabile.”

2. Cum ar trebui alocate costurile operaționale sau excepționale, care pot apărea din cauza COVID-19, între părțile afiliate?

Ghidul introduce conceptul de „costuri operaționale excepționale și nerecurente” și afirmă că „Multe întreprinderi au înregistrat costuri operaționale excepționale, nerecurente, ca urmare a pandemiei COVID-19, relevante pentru condițiile de operare diferite pe perioada pandemiei.

Trei principii generale privind alocarea pierderilor (între entitățile asociate) au fost prezentate în ghid:

  • Alocarea riscurilor ar trebui să ofere indicații privind modul în care ar trebui alocate profiturile / pierderile.
  • Costurile operaționale excepționale, nerecurente, înregistrate din cauza COVID-19 ar trebui alocate pe baza unei evaluări a modului în care întreprinderile independente în circumstanțe comparabile funcționează.
  • Părțile afiliate pot lua în considerare opțiunea de a aplica clauze de forță majoră.

3. Prin aplicarea forței majore cum poate fi afectată alocarea pierderilor cauzate de pandemia COVID-19?

Conform ghidului, nu se poate presupune automat că, atunci când un contract intra-grup relevant conține o clauză de forță majoră, pandemia COVID-19 este suficientă pentru ca o parte la contractul respectiv să invoce forța majoră, nici nu poate fi asumată automat în absența unei astfel de clauze din contractul intra-grup potrivit căreia o renegociere cu un rezultat potențial asemănător ar fi nepotrivită.

Ar trebui să se acorde o atenție sporită în evaluarea impactului COVID-19 în situația specifică a părții afiliate și dacă se califică drept un eveniment de forță majoră și ar trebui revizuită clauza de forță majoră în contextul relației generale și al acordului contractual.

4. În ce circumstanțe pot fi modificate contractele pentru a aborda consecințele COVID-19?

Ghidul prevede că determinarea dacă ar trebui întreprinsă sau nu o renegociere a valorii de piață se va baza pe ceea ce ar face părțile independente în circumstanțe comparabile.

5. COVID-19 are impact asupra acordurilor de preț în avans existente (APA)?

APA existente și termenii acestora ar trebui menținute și respectate, cu excepția cazului în care a avut loc o condiție care duce la anulare. Contribuabilii și administrațiile fiscale nu pot ignora sau modifica automat condițiile APA existente din cauza schimbării circumstanțelor economice.

6. COVID-19 are impact asupra unui APA în curs de negociere?

În cazul în care contribuabilii și administrațiile fiscale negociază un APA destinat să acopere anul 2020, toate părțile sunt încurajate să adopte o abordare flexibilă și colaborativă pentru a determina modul de includere a condițiilor economice actuale. S-ar putea lua în considerare agrearea unei perioade scurte a APA care să acopere perioada afectată de pandemia COVID-19 și un APA separat care să acopere perioada post-COVID.

Concluzie

Recomandările conținute în acest ghid OCDE oferă un cadru pentru analiza unora dintre principalele probleme în materie de prețuri de transfer pe care companiile le-ar întâmpina din cauza pandemiei.

Cu toate acestea, este recomandat ca toate companiile să efectueze un diagnostic amănunțit și precis al situației, o identificare a riscurilor implicate și, pe această bază, să determine ajustările care pot fi făcute.

Dacă aveți întrebări legate de aspectele prezentate în acest articol sau aveți nevoie de consiliere legată de prețurile de transfer, ne puteți contacta la adresele de email nilanjan.nag@pkffinconta.ro sau diana.vlad@pkffinconta.ro.

Despre autori:

Nilanjan Nag și-a început cariera în anul 2007. Cu o diplomă în contabilitate și una de Master în Management, Nilanjan are peste 10 ani de experiență în domeniul prețurilor de transfer la PwC și Deloitte în India. Nilanjan cunoștințe privind conformitatea preturilor de transfer, planificarea angajamentelor și controlul preturilor de transfer. De asemenea, are experiență privind elaborarea angajamentul legat de documentația globală de prețuri de transfer, precum în evaluarea proprietății intelectuale.

 

 

Diana Vlad are o experiență de peste 4 ani în domeniul economic și fiscal, în special în aria prețurilor de transfer, asigurând servicii de calitate clienților din diferite industrii privind documentația prețurilor de transfer și acordarea de asistență în acest domeniu.

 

 

 

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu Deloitte: jucătorii din sectorul imobiliar comercial din România vor căuta să încheie contracte pentru perioade mai scurte în viitor

Maria Butcu & Adina Marciu, Deloitte România: Transformarea digitală în resurse umane și salarizare – beneficii și provocări

Diana Lupu, EY România: În alinierea prevederilor contabile la cele fiscale, Finanțele pierd din vedere aspectele practice ale cerințelor de raportare

Studiu EY & Eurelectric: Electrificarea flotelor poate ajuta Europa să-și atingă țintele de reducere a emisiilor de carbon

Georgiana Singurel, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Schimbări în regimul investițiilor străine în UE. Care va fi impactul asupra investitorilor?

Studiu EY România: Angajații români doresc un program de lucru mai flexibil, iar instabilitatea pieței muncii îi determină să nu își schimbe angajatorul

Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței

Riscurile fiscale în industria financiar-bancară sunt în creștere. Ce soluții există?

Studiu Deloitte: Directorii financiari din România sunt mai optimiști decât în 2020, dar rămân concentrați pe reducerea costurilor


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

DAC6 este pe buzele tuturor multinaționalelor la acest moment. Intrată în vigoare la 01.01.2021, legislația DAC6 obligă contribuabilii, partenerii acestora, consultanții, contabilii, băncile să raporteze orice fel de implicare în implementarea unor scheme de optimizare fiscală, uneori chiar și înainte de implementarea efectivă a acestora. Amenzile de până la 100.000 RON sunt multiplicabile, riscul reputațional este semnificativ, iar neraportarea poate conduce la situații sensibile și chiar boicoturi din partea publicului.

După decenii întregi în care sistemele fiscale au permis corporațiilor să obțină anumite beneficii fiscale, ne aflăm iată la un pas de un moment, probabil, istoric. În mai puțin de o săptămână, la data de 28.02.2021, însăși companiile vor trebui să-și raporteze o mare parte din schemele de optimizare fiscală implementate in ultimii trei ani.

„DAC6 nu este doar despre prețuri de transfer și nici doar despre multinaționale, este despre optimizare fiscală transfrontalieră în toate formele sale, prin interpuși sau nu, ba chiar merge și mai departe de atât și nu de puține ori forțează contribuabilii și consultanții acestora să raporteze ca generând optimizare fiscală tranzacții care au clar un scop comercial mai degrabă decât scopul de a genera un avantaj fiscal”spune Viorel Sbora, Transfer Pricing & DAC6 Partner, ATIPIC Solutions.

De ce are o importanță atât de mare raportarea DAC6?

DAC6 nu este și nu a fost niciodată intenționat să fie o simplă declarație fiscală ce trebuie depusă la ghișeul ANAF.

DAC6 este, și la asta vom fi martori cu toții, mai înainte de toate, instrumentul care îi va servi politicului fie ca un instrument de negociere, fie ca un instrument de nivelare a nedreptăților în plan fiscal, folosind de acum date precise – cifre raportate chiar de către contribuabili sau consultanții lor.

Cu alte cuvinte, țările în care până acum se adăposteau marile companii din IT, țările care ofereau avantaje preferențiale anumitor corporații sau țările care își vânturau neutralitatea în fața tututor, vor putea fi arătate cu degetul cu nume și cu prenume. Intenția legiuitorului pare a fi ca, pe termen mediu și lung, acestea să fie forțate să adopte o conduită care să fie în rândul lumii.

Ne putem aștepta, de ce nu, ca guvernele din întreaga lume să se pună la aceeași masă și să cadă de acord că sistemul fiscal actual, vechi de sute de ani, nu mai este sub nici o formă potrivit pentru economia în care trăim cu toții astăzi – universală, imprevizibilă, în continuă schimbare.

Dincolo de efectele impresionante în plan politic, sunt și câteva efecte pe care DAC6 le poate avea pe termen mediu și lung asupra companiilor.

Efectul de multiplicare al amenzilor de 100.000 RON

Ca în cazul multor alte măsuri, și în cazul DAC6 vor fi evident multe companii care vor decide, poate, să-și asume amenzile de neraportare, care, să o spunem pe-a dreaptă, sunt chiar foarte mici pentru o companie care a beneficiat de anumite optimizări fiscale, cu atât mai mult pentru o companie mare care poate obține beneficii net superioare potențialelor amenzi.

Cu toate acestea, Comisia Europeană a încercat să se asigure că datele sunt în cele din urmă raportate printr-un mecanism în care obligativitatea de raportare se mută de la contribuabil la consultanții săi și, în anumite cazuri, chiar la partenerii de afaceri.

Pe cale de consecință, acei contribuabili care vor lua calea neraportării, trebuie să-și facă bine calculele pentru că amenzile nu le vor fi aplicate numai lor, ci și fiecărei entități implicate în orice fel într-o anumită tranzacție, iar acest multiplicator poate fi de multe ori semnificativ.

DAC6 poate genera probleme reputaționale

Ne aducem cu toții aminte celebrul caz Starbucks în care populația din Marea Britanie a boicotat compania pentru că s-a descoperit că evita plata de taxe. Mai recent, acest fenomen de boicotare pare că ia o din ce în ce mai mare amploare și am văzut cu toții ce poate face un astfel de fenomen în cazul acțiunilor GameStop.

Până acum însă, decalajele între bogați și săraci nu erau atât de mari, persoanele cu venituri reduse nu erau amenințate de roboții care cresc precum Făt-Frumos și nici nu exista DAC6.

Astfel, nu putem să nu ne întrebăm, oare care va fi reacția publicului general în momentul în care va afla că, spre exemplu, în timp ce un salariat plătește în cele mai multe cazuri între 30% și 60% din veniturile salariale în dări către stat, una din marile companii de tehnologie nu numai că plătește impozit pe profit aproape de zero la sutele de miliarde de euro cifră de afaceri, dar și încalcă legea făcând tot posibilul să ascundă acest lucru.

Oare vom vedea boicoturi în masă? Până unde se va ajunge oare, luând în calcul situația contextuală a următorilor câțiva ani? Nu cumva neraportarea DAC6 va fi un boomerang cu efecte necuantificabile dincolo de niște amenzi cu efect de multiplicare și dincolo de niște eventuale inspecții fiscale începute la ”pont”?

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Diana Lupu, EY România: În alinierea prevederilor contabile la cele fiscale, Finanțele pierd din vedere aspectele practice ale cerințelor de raportare

Studiu EY & Eurelectric: Electrificarea flotelor poate ajuta Europa să-și atingă țintele de reducere a emisiilor de carbon

Georgiana Singurel, Reff & Asociații | Deloitte Legal: Schimbări în regimul investițiilor străine în UE. Care va fi impactul asupra investitorilor?

Studiu EY România: Angajații români doresc un program de lucru mai flexibil, iar instabilitatea pieței muncii îi determină să nu își schimbe angajatorul

Studiu Deloitte: industria hotelieră europeană estimează că va ajunge din nou la nivelurile de performanță din 2019 începând din 2023

Dan Fleşariu, EY România: Poate deveni sectorul imobiliar un vector de creștere pentru investițiile străine directe?

Radu Derscariu & Simona Bădoiu, Deloitte România: Declarația unică, ediția 2021 – ce se schimbă față de anii trecuți și ce neclarități rămân

Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței

Andreea Geacu, Deloitte România: Relațiile comerciale România-Turcia, puse în pericol de o prevedere nou introdusă în Codul Fiscal

Alex Milcev, EY România: Mesaj către noul Guvern: Relansarea depinde de noi toți și trebuie să înceapă chiar acum

Studiu Deloitte: Siguranța angajaților și revenirea la locul de muncă sunt principalele preocupări din perspectiva juridică ale organizațiilor, care anticipează reluarea unui nivel obișnuit de funcționare în prima jumătate a lui 2021


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă fotoUnsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Ghidul privind interpretarea Directivei Europene 822/2018 (DAC6) a fost, în cele din urmă, publicat pe site-ul ANAF pe data de 13 ianuarie 2021. Documentul era așteptat de companiile vizate, având în vedere că publicarea acestuia a fost prevăzută expres în Ordonanța Guvernului nr. 5/2020 care transpune directiva în România. DAC6 impune raportarea către autoritățile fiscale a tranzacțiilor transfrontaliere cu risc fiscal care au fost derulate începând din data de 25 iunie 2018. Primul termen, respectiv 31 ianuarie 2021, vizează aranjamentele din a doua jumătate a anului 2020, în timp ce tranzacțiile „istorice”, din perioada 25 iulie 2018 – 30 iunie 2020, au ca termen de raportare 28 februarie 2021.

Pentru societățile din România, ghidul DAC6 este mai mult decât bine-venit, pentru că ajută contribuabilii în interpretarea legislației DAC6 (atât prin exemplele furnizate cu privire la aranjamentele transfrontaliere raportabile, cât și prin clarificarea unor noțiuni de bază prevăzute de directivă) și ușurează, astfel, procesul de analiză a tranzacțiilor. Cu toate acestea, mai pot fi aduse clarificări suplimentare, având în vedere că ghidul DAC6 nu limpezește toate aspectele „gri” ale legislației.

 Câteva din lămuririle cuprinse în ghid

În primul rând, este utilă clarificarea pe care o aduce cu privire la noțiunea de „avantaj fiscal”, care este esențială în evaluarea „testului beneficiului principal” pentru anumite semne distinctive (aspecte care determină dacă o tranzacție este raportabilă sau nu). Astfel, se lămurește faptul că tranzacția intră în sfera directivei doar dacă beneficiul principal  sau unul dintre principalele beneficii ale tranzacției vizează obținerea unui „avantaj fiscal”. Ghidul precizează că această noțiune este una largă, care nu surprinde doar obținerea unei scutiri/rambursări de taxe și impozite, ci și situațiile în care sunt maximizate deducerile fiscale, pierderile fiscale ori sunt diminuate veniturile sau câștigurile etc.

Totodată, ghidul aduce lămuriri pentru mai multe semne distinctive DAC6, care vin să armonizeze prevederile din textul inițial al OG 5/2020 cu cel al directivei europene. Printre acestea se numără clarificările în zona tranzacțiilor circulare, care presupun interpunerea unor entități fără scop comercial sau tranzacții care se compensează/anulează reciproc. În acest caz, OG 5/2020 face trimitere, indirect, la acțiuni de spălare a banilor, iar ghidul DAC6 se referă la „mutarea circulară” a banilor (în linie cu textul directivei), fapt care schimbă radical sfera de aplicare a semnului distinctiv.

O altă clarificare adusă în vederea armonizării cu textul directivei se referă la plățile către jurisdicțiile necooperate, conform listei UE / OCDE. Potrivit ghidului, aplicarea testului beneficiului principal nu mai este necesară, tranzacțiile fiind considerate automat raportabile.

În plus, ghidul precizează că lista cu jurisdicțiile necooperante trebuie analizată la data la care intervine obligația de raportare, și nu la data implementării aranjamentului. În cazul în care lista se modifică ulterior, nu mai este necesară reevaluarea aranjamentului din acest punct de vedere. Astfel, societățile trebuie să acorde atenție sporită plăților efectuate către jurisdicții precum Barbados, Fiji, Seychelles, Insulele Virgine Americane, Samoa, Panama etc.

Cu privire la transferurile transfrontaliere de funcții/active/riscuri, prin ghid se revine la noțiunea de EBIT în sens de „câștiguri” (profituri), asemenea textului directivei, și nu la „venituri”, cum menționează OG 5/2020. Această clarificare aduce un plus pentru contribuabili, având în vedere că sensul celor două noțiuni este complet diferit.

 OG 5/2020 versus Ghidul DAC6

Având în vedere faptul că ghidul aduce o serie de modificări legislației DAC6 care nu sunt în concordanță cu textul OG 5/2020, apare întrebarea referitoare la forța juridică a ghidului DAC6 și o dilemă în plus pentru contribuabili: care dintre cele două are putere legislativă mai mare? Este de precizat în acest sens că, deși OG 5/2020 face referire la emiterea ulterioară a unui ghid de interpretare, acesta a fost publicat doar pe website-ul ANAF, ceea ce pune în discuție caracterul său normativ și forța sa juridică.

În substanță, modificările prevăzute de ghid au fost introduse în spiritul reglementării DAC6, cu scopul de a alinia legislația națională cu cea prevăzută în textul directivei europene, în sensul lămuririi unor termeni care, traduși în limba română, creau confuzii de interpretare. Deși clarificările aduse prin ghid sunt bine-venite pentru contribuabili, ar fi fost totuși de dorit ca, prin intermediul acestuia, să se faciliteze interpretarea actului normativ existent, iar eventualele neconcordanțe dintre acesta și directivă să se regleze prin modificarea legislației.

Arii care pot fi îmbunătățite

Pe lângă problematica puterii legislative a ghidului, există în continuare multe semne de întrebare, unele derivând din însuși textul ghidului.

Un exemplu ar fi definiția aranjamentului transfrontalier, care poate conduce fie la o interpretare holistică, fie la o interpretare fragmentară a aranjamentului (de exemplu, pentru fiecare plată). Acesta ar fi fost un aspect extrem de important de clarificat, întrucât influențează direct obligația de raportare a contribuabililor.

Totodată, rămâne un semn de întrebare, respectiv o discrepanță față de textul directivei în ceea ce privește obligația unui contribuabil relevant de a raporta către ANAF un aranjament dacă deține dovada că același aranjament a fost raportat de un alt contribuabil către o altă autoritate din alt stat membru.

Alte aspecte care ar fi fost util să fie clarificate se referă la termenul până la care trebuie făcută raportarea anuală pentru acele aranjamente cu prestare succesivă multianuală (de exemplu, împrumuturi multianuale) și, poate, introducerea unui prag valoric de la care tranzacțiile transfrontaliere devin raportabile, pentru a diminua atât eforturile de raportare ale contribuabililor/intermediarilor, precum și efortul de administrare a acestora de către ANAF.

În concluzie, după o lungă perioadă de așteptare, publicarea ghidului DAC6 este benefică pentru mediul de afaceri, pentru că aduce o serie de clarificări importante în procesul de evaluare a tranzacțiilor transfrontaliere. Reglementarea DAC6 rămâne, totuși, una foarte complexă și uneori subiectivă și care, de cele mai multe ori, depinde de consecințele fiscale ale aranjamentelor transfrontaliere în toate jurisdicțiile implicate, ceea ce face cu atât mai dificilă evaluarea obligațiilor de raportare. Deși scopul declarat al autorităților este acela ca sensul reglementării DAC6 să fie cât mai larg și să poată impune raportarea unui număr cât mai mare de tranzacții cu elemente de planificare fiscală agresivă, din perspectiva contribuabililor este cu atât mai important să depună toate diligențele pentru a se asigura că declară doar acele tranzacții care se încadrează propriu-zis în vreunul din semnele distinctive și sunt eligibile pentru raportare. 

[divider height=”30″ line=”1″]

Material de opinie de Mihaela Popescu-Ichim, Director, Anca Ghizdavu, Manager, și Anca Preda, Consultant Senior Servicii Fiscale, Deloitte România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Vlad Boeriu, Deloitte România: Necunoscutele anului 2021 –  factorii care ar putea influența activitatea companiilor anul viitor

Studiu Deloitte: Siguranța angajaților și revenirea la locul de muncă sunt principalele preocupări din perspectiva juridică ale organizațiilor, care anticipează reluarea unui nivel obișnuit de funcționare în prima jumătate a lui 2021

Mihaela Iacob & Claudia Matei, Deloitte România: Necesitatea taxării echitabile a economiei digitale, urgentată de pandemia de COVID-19

Studiu Deloitte: jumătate dintre consumatori consideră că noile experiențe digitale sunt un substitut satisfăcător pentru activitățile pe care le desfășurau înainte de pandemia de COVID-19

Silvia Axinescu, Reff & Asociații|Deloitte Legal: Beneficiile și provocările deciziilor luate de inteligența artificială

Raport Deloitte: Vânzările de mașini electrice vor crește anual cu 30% în următorul deceniu, iar una din trei mașini nou vândute în 2030 va fi electrică


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/

[divider height=”30″ line=”1″]

 

Companiile mai au timp până la 31 ianuarie 2021 să analizeze toate tranzacțiile pe care le-au realizat cu partenerii din alte state în intervalul 1 iulie – 31 decembrie 2020 și să le documenteze, astfel încât, la momentul unei inspecții, să poată justifica decizia de a le raporta sau nu autorităților fiscale. Dacă finalul lui ianuarie 2021 marchează primul termen de raportare în baza DAC6 (ultimului amendament al Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal), 28 februarie reprezintă al doilea termen de raportare, de această dată fiind vorba despre tranzacțiile transfrontaliere pentru care primul pas a fost implementat în perioada 25 iunie 2018- 30 iunie 2020.

Aspectele legate de identificarea și documentarea tranzacțiilor raportabile în baza DAC6 au fost dezbătute de reprezentanții EY în cadrul webinarului ”DAC6 în linie dreaptă”. Principalele idei și recomandări:

DAC 6 urmărește depistarea acelor tranzacții transfrontaliere (desfășurate pe teritoriul mai multor state, dintre care cel puțin unu trebuie să fie stat membru UE), care sunt realizate în scopul obținerii unui beneficiu fiscal. Altfel spus, cu scopul de a plăti obligații fiscale – taxe și impozite mai mici. Acest amendament ar fi trebuit să intre în vigoare anul acesta, în august, dar, la nivel european, s-a stabilit amânarea termenului de aplicare. Pe lângă alte state care au convenit același lucru, și România a prorogat termenul de 31 august  2020 pentru 28 februarie 2021, în timp ce Germania, Austria și Finlanda au păstrat termenul de raportare inițial. Dintre tranzacțiile realizate, doar cele din perioada 1 iulie – 31 decembrie 2020 fac excepție și trebuie raportate până la 31 ianuarie anul viitor.

DAC 6 vizează toate tipurile de taxe și impozite directe, excluzând taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, accizele și contribuțiile sociale. De asemenea, DAC 6 definește 15 semne distinctive, în funcție de care sunt judecate tranzacțiile care trebuie raportate. Unele vor fi luate în considerare dacă trec testul beneficiului principal – obținerea avantajului fiscal, în vreme ce altele atrag raportarea imediată – plățile transfrontaliere deductibile realizate între două sau mai multe întreprinderi asociate, în cazul în care destinatarul nu este rezident fiscal în nicio jurisdicție sau acea jurisdicție se află pe lista celor necooperante.

”În timpul rămas până la raportare, recomandarea noastră pentru companii este să întocmească o listă a tranzacțiilor cu partenerii lor de afaceri din alte state, efectuate după 25 iunie 2018. Pe mai departe, să analizeze dacă aceste tranzacții prezintă acele semne distinctive care oferă indicii că au fost realizate în scopul obținerii unui beneficiu fiscal și dacă trebuie raportate autorităților fiscale, conform prevederilor Directivei”, a declarat Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA).

În privința tranzacțiilor aparent banale, dar care trebuie raportate către autorități, pentru a respecta prevederile Directivei, Raluca Popa, Partener Asociat EY România, a subliniat faptul că: ”Există companii care preferă semnarea unui nou contract și nu prelungirea unuia vechi, prin semnarea unor amendamente succesive. Deși resemnarea unui contract nu ar atrage neapărat raportarea lui către autorități, există discuții în această privință la momentul unei inspecții fiscale. De asemenea, firmele trebuie să fie atente și să analizeze orice element de extraneitate. O decizie a Consiliului de administrație sau chiar o minută a unei ședințe poate deveni un document care să facă obiectul unei raportări, dacă, de pildă, acționarii decid ca, în contextul pandemiei, întrunirile să fie ținute în altă țară. Este o decizie ce poate fi interpretată ca o mutare a rezidenței din România în țara X.”

Companiile trebuie să fie atente inclusiv la tranzacțiile cu bunuri pe care le fac cu societățile membre ale aceluiași grup. ”Din analizele EY a reieșit că, nu de puține ori, acest tip de tranzacții se derulau cu companii care fie nu puteau să dea certificat de rezidență, datorită regimurilor din țara în care se aflau, fie aveau regimuri fiscale preferențiale. Odată cu intrarea în vigoare a Directivei, este foarte important să tratăm cu mai multă atenție aceste tranzacții, pentru că, deși suntem tentați să spunem că ele nu trebuie comunicate Fiscului, Directiva s-ar putea să le acopere”, a punctat Raluca Popa.

De asemenea, companiile să nu uite de lista jurisdicțiilor necooperante care este actualizată în permanență de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și să verifice dacă au avut sau nu începând cu 28 iunie 2018 tranzacții cu partenerii din acele jurisdicții, caz în care trebuie să raporteze toate tranzacțiile. ”Chiar dacă în prezent partenerii de business nu sunt trecuți pe această listă, este posibil ca la un moment oarecare din 2018 sau 2019 ei să se fi aflat acolo, ceea ce poate atrage obligația de raportare către Fisc”, a explicat Mihaela Mitroi.

„În domeniul prețurilor de transfer, tranzacțiile efectuate cu societățile afiliate au o importanță aparte în contextul DAC6, semnele distinctive aferente nefiind condiționate de indiciile obținerii unui avantaj fiscal”, a subliniat Adrian Rus, liderul departamentului de prețuri de transfer al EY România. Directiva nu include definiții ale unor termeni importanți, prin urmare, trebuie să se recurgă la Recomandările Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în acest domeniu. Această situație face posibilă apariția unor diferențe de interpretare a unor termeni din aceste semne distinctive, care să ducă la controverse cu autoritățile fiscale din România.

În ceea ce privește amenzile cu care este sancționată neconformarea, „acestea se situează între 20.000 lei – 100.000 lei pentru fiecare aranjament care nu a fost raportat sau care a fost raportat incorect sau cu întârziere și între 5.000 lei – 30.000 lei pentru neîndeplinirea de către intermediar a obligației de a notifica atât un alt intermediar, cât și contribuabilul relevant cu privire la obligația de raportare. Amenzile mai pot fi generate de rapoarte neconcordante făcute de mai mulți intermediari sau supra-raportare în alte state membre din cauza diferențelor din legislație”, subliniază Emanuel Băncilă, liderul litigiilor fiscale de la Radu și Asociații, casa de avocatură asociată EY România.

Potrivit lui Emanuel Băncilă, DAC6 nu face altceva decât să ușureze Fiscului aplicarea regulilor anti-abuz în cadrul viitoarelor inspecții fiscale, punând un fascicul de lumină asupra acelor tranzacții realizate fără un scop economic – ele nefiind destinate să producă avantaje economice, beneficii și profituri, sau acelor tranzacții care nu sunt oneste – au ca scop obținerea avantajului fiscal. ”Care este consecința? Fie tranzacția nu este luată în considerare, fie este reîncadrată și se vor plăti impozite pentru tranzacțiile respective”, a explicat Emanuel Băncilă.

De asemenea, este posibilă apariția unei noi infracțiuni care să circule în spațiul fiscal – spălarea de bani prin încadrarea anumitor tranzacții realizate între companii care, și prin prisma legii noastre, și prin prisma reglementărilor europene, ar putea atrage sesizarea Parchetului. ”Există o neconcordanță între termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor datorate pentru neconformare și termenul de prescripție pentru desfășurarea inspecțiilor fiscale, de care contribuabilii ar putea beneficia. Consideram că este aplicabilă Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care dă posibilitatea contribuabilului de a plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile de la sancționare”, a mai spus Emanuel Băncilă.

În concluzie, cerințele de raportare DAC6 pot viza evenimente diverse, uneori banale, nu numai tranzacții complexe pentru care se analizează și componenta fiscală, iar riscurile neraportării sau raportării incomplete sunt semnificative pentru companii.  

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Alex Milcev, EY România: Mesaj către noul Guvern: Relansarea depinde de noi toți și trebuie să înceapă chiar acum

Studiu Deloitte: comenzile de preparate culinare la pachet și cu livrare au crescut cu 14% de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, determinând restaurantele să-și reconfigureze rețelele

Studiu Deloitte: comenzile de preparate culinare la pachet și cu livrare au crescut cu 14% de la izbucnirea pandemiei de COVID-19, determinând restaurantele să-și reconfigureze rețelele

Mihaela Iacob & Claudia Matei, Deloitte România: Necesitatea taxării echitabile a economiei digitale, urgentată de pandemia de COVID-19

Studiu Deloitte: jumătate dintre consumatori consideră că noile experiențe digitale sunt un substitut satisfăcător pentru activitățile pe care le desfășurau înainte de pandemia de COVID-19

Silvia Axinescu, Reff & Asociații|Deloitte Legal: Beneficiile și provocările deciziilor luate de inteligența artificială

Studiu EY: Jumătate dintre șoferii români afectați de criza generată de pandemie au amânat achiziția unei mașini sau au ales o variantă mai ieftină

Raport Deloitte: Vânzările de mașini electrice vor crește anual cu 30% în următorul deceniu, iar una din trei mașini nou vândute în 2030 va fi electrică

Raluca Popa, EY România: România nu a reușit să elimine dubla impunere pentru majoritatea cazurilor închise în 2019


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

 

Comisia Europeană a agreat, în cele din urmă, ca statele membre să amâne cu până la șase luni termenele de raportare pentru DAC6. Decizia finală aparține însă statelor membre, amânarea fiind opțională.

Până în acest moment, 21 de state membre au ales să amâne raportarea, majoritatea pentru șase luni, inclusiv România.

Până la amânare, primul termen de depunere a raportărilor ar fi fost 31 iulie 2020 pentru aranjamentele derulate începând cu 1 iulie 2020, respectiv 31 august 2020, pentru aranjamentele derulate retroactiv, mai precis între 25 iulie 2018 și 30 iunie 2020. Decizia României de a prelungi aceste termene de raportare până la finalul lunii ianuarie 2021, respectiv februarie 2021 este, într-adevăr, oportună, companiile având mai mult timp să se pregătească temeinic pentru raportare.

Este important de subliniat însă că sunt încă țări membre UE care au decis să nu amâne termenele de raportare, cum sunt Germania și Finlanda. Austria are în vedere amânarea doar până în octombrie 2020. Prin urmare, companiile care au derulat tranzacții cu aceste țări nu trebuie să amâne analiza și documentarea obligațiilor de raportare.

De ce este atât de importantă această raportare numită DAC6 (denumire sub care este cunoscută Directiva 2018/822, al 6-lea amendament al Directivei 2011/16/EU privind cooperarea administrativă între statele membre)?

Pe scurt, DAC 6 prevede raportarea obligatorie a unor aranjamente transfrontaliere în care este implicat cel puțin un stat membru UE și care au anumite semne distinctive. Aceste semne distinctive reprezintă anumite caracteristici ale tranzacțiilor, considerate potențiali indicatori de planificare fiscală agresivă. Unele aranjamente sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal, și anume dacă unul dintre principalele beneficii ale aranjamentului respectiv a fost obținerea unui avantaj fiscal.

Formularea acestor semne distinctive este însă generică și, la o primă citire, multe companii pot, în mod eronat, să considere că DAC 6 nu li se aplică.

În realitate, situațiile sunt atât de variate încât este posibil ca aproape toate companiile să aibă cel puțin o tranzacție raportabilă. O bună înțelegere a DAC 6 ne arată că sunt foarte multe tranzacții uzuale (i.e. chiar simple tranzacții cu bunuri sau distribuții de dividende – explicate mai jos) care pot intra în sfera DAC 6. Multe dintre aceste tranzacții, chiar dacă nu vor fi raportate, vor trebui foarte bine analizate și documentate pentru a susține decizia de a nu raporta.

De exemplu, o simplă achiziție de bunuri pare o tranzacție care nu ar trebui să fie raportată, până la urmă este o tranzacție comercială uzuală, legată de activitatea curentă a unei companii. Deși pare greu de crezut, sunt însă situații când astfel de achiziții chiar trebuie raportate. În cazul în care există o achiziție de bunuri de la o companie din grup care nu poate furniza un certificat de rezidență fiscală (e.g. Hong Kong, Dubai etc.) sau care aplică o cotă redusă de impozitare, această tranzacție poate îndeplini unul dintre semnele distinctive și deveni, astfel, raportabilă.

O simplă distribuție de dividende sau plată de dobândă – pot fi aceste tranzacții subiect de raportare? Ei bine, în cazul unei distribuiri de dividende sau a unei plăți de dobândă către o persoană juridică nerezidentă trebuie analizată trasabilitatea banilor pentru a vedea dacă persoana către care se face această plată este într-adevăr beneficiarul efectiv, dacă are certificat de rezidență fiscală, dacă aplică vreun regim fiscal preferențial etc.

Plățile efectuate către țări considerate necooperante de către Organizația Economică de Cooperare și Dezvoltare (i.e. Bermuda, Insulele Cayman) vor fi raportabile. Atragem atenția că această listă a jurisdicțiilor necooperante este revizuită periodic și, după data de 25 iunie 2018, a suferit modificări succesive – astfel, această listă ar trebui analizată și monitorizată permanent.

Documentarea tranzacțiilor este imperativă. Companiile sunt deja obișnuite cu prezentarea dosarului de prețuri de transfer atunci când vin autoritățile în inspecție fiscală. De asemenea, sunt obișnuite cu prezentarea documentației justificative pentru a demonstra că serviciile achiziționate au fost efectiv prestate în beneficiul societății. Situația este similară și în cazul DAC 6: când echipa de inspecție întreabă dacă este ceva de raportat, trebuie pregătită deja documentația cu toate tranzacțiile transfrontaliere derulate și demonstrat dacă aceste tranzacții trebuiau sau nu să fie raportate. Documentarea tranzacțiilor care nu s-au raportat este de asemenea extrem de importantă – mai ales având în vedere că, așa cum am arătat mai sus, unele tranzacții sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal. Iar acest test trebuie pregătit și documentat pentru a fi prezentat la o eventuală inspecție fiscală.

După cum se observă, nu este simplu de identificat tranzacțiile raportabile, iar neraportarea conduce la amenzi destul de mari (până la 100.000 lei). În plus, există riscul ca autoritățile să investigheze în detaliu potențialele aranjamente neraportate sau raportate greșit. Mai mult, lipsa unei argumentații scrise cu privire la analiza tranzacțiilor poate atrage și alte consecințe, cum sunt reclasificarea tranzacțiilor, refuzarea aplicării convențiilor de evitare a dublei impuneri, în măsura în care beneficiarul plății nu poate demonstra calitatea de beneficiar efectiv sau chiar suspiciune de evaziune fiscală.

Nu în ultimul rând, în privința obligației de raportare, aceasta nu revine numai intermediarilor (i.e. consultanți, contabili, auditori, precum și alții), ci și companiilor .

De exemplu, dacă intermediarul a ajutat parțial cu implementarea unui aranjament, raportarea pe care o va depune acesta poate fi incompletă și, astfel, compania trebuie să raporteze/ să monitorizeze raportarea pentru a prezenta situația de ansamblu în mod corect. Mai mult, reamintim că anumiți intermediari sunt scutiți de această raportare ca urmare a secretului profesional (avocați, precum și consultanți fiscali în anumite situații), caz în care obligația de raportare revine exclusiv societății.

 Astfel, deși raportarea în baza DAC6 a fost amânată până în ianuarie 2021, sunt foarte multe lucruri de făcut, iar timpul nu este nicidecum prea lung. O analiză a tuturor tranzacțiilor transfrontaliere efectuate începând cu 25 iunie 2018 (de când a intrat în vigoare directiva europeană) necesită foarte mult timp. Lunile ianuarie și februarie sunt poate printre cele mai aglomerate luni din an pentru o companie cu raportări financiare, fiscale etc.

Concluzia este clară: fiecare companie ar trebui să înceapă cât mai curând analizarea și documentarea tuturor tranzacțiilor transfrontaliere efectuate după data de 25 iunie 2018. Această amânare de 6 luni ar trebui să fie considerată un „bonus” pentru companii, bonus ce ar trebui folosit pentru a se pregăti corect și temeinic pentru data de 31 ianuarie 2021.

[divider height=”30″ line=”1″]

Raluca Popa Autor: Raluca Popa, Partener Asociat, Asistență Fiscală și Juridică, EY România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Comisia Europeană prelungește valabilitatea ajutoarelor de stat

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Transparență fiscală de criză

Un salariu minim decent – o nouă politică a Uniunii Europene

Alina Andrei, Cabot Transfer Pricing: Investiți în România – o perspectivă fiscală

Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cele 5 calități ale liderului, necesare în economia afectată de pandemie

Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID

Studiu EY: Liderii de business privesc dincolo de criză și configurează noi planuri de fuziuni și achiziții


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

Copyright BusinessMark. Toate drepturile rezervate.