Mihaela Mitroi, EY România: Ce tactici fiscale adoptă statele europene în 2021? Ce ar trebui să facă România?

Dezbaterile ultimelor săptămâni s-au centrat în România pe deficitul bugetar, pe iminența creșterilor de taxe și pe apariția de noi tipuri de impozite. În plan european, însă, voci de diferite culori politice, aflate în poziții de conducere în mai multe instituții europene, atrag atenția asupra „greșelii” majore pe care o pot comite guvernele – „de a întări politica fiscală prea repede” – Laurence Boone, economistul-șef al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, cerând „menținerea sustenabilității fiscale pe tot timpul perioadei de recuperare” – Consiliul Bugetar European. Și, atunci, ce este de făcut? Cum să finanțezi un deficit bugetar în creștere, fără să tai oxigenul firmelor, ci, dimpotrivă, să le alimentezi arderea?

„Unitate în diversitate”, motto-ul Uniunii Europene, pare să descrie mai actual și mai fidel decât și-a imaginat cineva politicile fiscale adoptate de statele membre pentru anul 2021. Germania a avut excedent bugetar din 2014, care se ridica în martie 2020 la 50 de miliarde de euro. România, în schimb, înregistra cel mai mare deficit din Europa, de 4,6-4,7%, în 2019, an în care doar se vorbea despre apropierea unei posibile crize.

Anul 2021 se va dovedi, însă, unul crucial pentru toți, atât pentru Germania, care pare să renunțe, aproape cu regret, la „fetișul austerității”, după cum declara Carsten Brzeski, economist șef ING Germania, cât și pentru România, care s-a împrumutat inclusiv în perioade de creștere economică, astfel încât acum 30 de lei din 100 vin din credite.

Ce ar fi de făcut? Să ne uităm în jur.

 Polonia. Este statul cel mai aproape de noi ca distanță geografică, care a făcut parte, ca și România, din blocul estic. Dar, pe lângă măsurile de deducere a pierderii aferente anului 2020 din veniturile lui 2019 (cele de anul acesta sunt cu cel puțin 50% mai mici), Polonia se gândește la o nouă măsură menită să ajute capitalul local și să stimuleze crearea de locuri de muncă – așa numitul ”impozit estonian”.

Concret, firmele sunt taxate doar pentru partea din venitul plătit acționarilor sub forma dividendelor. Companiile nu vor plăti impozitul pe profit, dacă aceste profituri vor fi reinvestite și nu distribuite către acționari. Cu alte cuvinte, plata impozitului pe profit se va amâna pentru momentul în care profiturile vor fi distribuite.

În Polonia, măsura este, desigur, implementată pentru a încuraja IMM-urile să se autosusțină prin folosirea profiturilor nedistribuite în operare. Astfel, noul tip de impozit se adresează IMM-urilor cu venituri mai mici sau egale cu 50 de milioane PLN (aprox. 11 milioane de euro), care îndeplinesc și următoarele criterii: nu dețin acțiuni în alte companii, angajează cel puțin trei persoane, cu excepția acționarului, venitul lor pasiv nu depășește venitul din exploatare și au costuri din investiții. Odată intrați în „program”, contribuabilii vor plăti vreme de patru ani noul impozit. Dacă la finele acestui interval continuă să îndeplinească criteriile de eligibilitate, firmele vor mai beneficia de încă patru ani de „impozit estonian”.

Până anul acesta, acest tip de impozit era utilizat de SUA, Estonia, Letonia și Macedonia. Recent a fost implementat și de Georgia și se intenționează implementarea lui și în Suedia și Germania.

Franța. Planul de 100 de miliarde de euro pentru „relansare și competitivitate”, anunțat  recent de guvernul francez, se bazează pe scăderea impozitelor percepute companiilor, în special a celor angajate în producție. Vorbim, în principal, despre o reducere a impozitului pe profit, a contribuțiilor întreprinderilor și a impozitelor datorate de acestea pe proprietate.

Astfel, în proiectul de buget pentru 2021 aprobat recent de Consiliul de Miniștri se vorbește despre o rată de impozitare de 28% a profitului, ajustată de la 33,3%, pentru companiile care au profituri de până la 500.000 de euro, în vreme ce întreprinderile ce depășesc această rată de profit vor plăti o taxă de 31%.

De această scădere ar beneficia, potrivit oficialilor francezi, 42% dintre întreprinderile de mărime medie și 26% dintre marile companii.

Teoretic, la preluarea mandatului, președintele Emmanuel Macron se angaja la o reducere drastică a ratei de impozit pe profit, de la 33 la 25% până în 2022, Franța situându-se cu mult peste media OECD la acest tip de impozit, de 23,6%. Reforma era cerută de multă vreme de mediul de afaceri francez, foarte nemulțumit de ultimul loc ocupat de Franța în Indicele internațional al competitivității fiscale care reflectă povara fiscală mare care apasă companiile locale.

Pentru omul de rând, guvernul francez vrea să reducă semnificativ nivelurile impozitelor pe veniturile personale, dar și să elimine complet, până în 2023, impozitele pe proprietate.

Germania. Strategia fiscală a guvernului Merkel prevede oferirea de scutiri de 42,5 miliarde de euro până la finalul anului 2024. Scutirea de impozite va fi asigurată în câteva moduri diferite. Primul este prin creșterea indemnizației și a plafonului pentru care nu se plătesc impozite.

Astfel, guvernul federal intenționează să mărească pragul la 9.696 de euro în 2021 – ceea ce înseamnă că oricine câștigă sub acest nivel nu plătește impozit. Indemnizația este în prezent de 9.408 euro, prin urmare, contribuabilii se pot aștepta la o creștere de aproape 3,1 la sută. Guvernul federal intenționează, de asemenea, să abordeze așa-numita „progresie rece”- este ceea ce se întâmplă atunci când are loc o creștere a salariilor, care compensează doar inflația, și se aplică pentru statele care au implementat impunerea progresivă. Pentru a contrabalansa, în viitor, potrivit publicației Handelsblatt, guvernul dorește să ajusteze pragurile veniturilor pentru anumite rate de impozitare în conformitate cu inflația. Dacă adăugăm toate aceste reduceri fiscale planificate, milioane de oameni din Germania ar putea primi un venit net semnificativ mai mare în 2021 decât anul acesta. Cu toate acestea, merită menționat și faptul că se pare că se dorește creșterea ratelor de contribuție la securitatea socială pentru 2021, iar dacă acest lucru se va întâmpla, ar putea anula economiile realizate.

Italia. Menținerea cotelor reduse de TVA, prelungirea perioadei de plată a impozitului pe profit pentru anumiți contribuabili, dar și scutirea de la plata contribuțiilor pentru noii angajați, acestea ar fi, pe scurt, principalele măsuri fiscale adoptate de guvernul de la Roma.

Astfel, potrivit unui Decret intrat în vigoare la 15 august anul acesta, dar aplicabil și pentru anii următori, se oferă o opțiune pentru anumite întreprinderi afectate să își crească valoarea anumitor active și participări comerciale incluse în bilanțul perioadei în curs la 31 decembrie 2019, sub rezerva unei garanții (aceasta exclude proprietățile imobile deținute de companiile imobiliare). Se prelungește până la 30 aprilie 2021 plata impozitului pe profit de către contribuabilii care s-au confruntat cu o scădere de cel puțin 33% a cifrei de afaceri, comparativ cu aceeași perioadă din 2019.

În plus, pentru cei cu afaceri în turism sau divertisment se oferă o scutire de la plata impozitului local (municipal) pe bunurile imobiliare. Exceptarea totală de la plata impozitelor pe proprietate se va aplica, îndeosebi, pentru teatre, cinematografe și săli de concert, și în 2021, și în 2022. Facilități la plata contribuțiilor pentru primele șase luni și credite fiscale pentru hoteluri și unități de angajare sunt alte măsuri luate de autoritățile italiene.

Astfel, așa cum se poate lesne vedea, statele nu au apelat la creșteri de taxe, mai ales în contextul în care în Parlamentul European se va dezbate planul comun de relansare economică, unde se vorbește despre apariția de noi impozite, în special în zona „verde – eco” – o taxă pe reziduurile din plastic, taxa pe carbon, extinderea sistemului de tranzacționare a emisiilor, eterna taxă digitală sau taxa pe tranzacțiile financiare.

Pentru a putea susține relansarea economică, și România are nevoie de contribuabili cât mai sănătoși economic în această perioadă dificilă, care se pare că se va prelungi – criza de sănătate este departe să se fi sfârșit. În plus, țara noastră are de redresat dezechilibre economice și de recuperat un deficit structural, în condițiile în care nu toate piețele externe sunt stabilizate, iar semnalele privind redresarea economică a statelor nu sunt încurajatoare.

Ne dorim ca guvernul să înțeleagă că nu este singur și că mediul de afaceri este gata să pună umărul – a se vedea câte companii și-au plătit impozitele, deși puteau fi amânate, dar și că statul trebuie să însoțească companiile în lupta lor pentru supraviețuire – prin ajutoare de stat, facilități fiscale. De succesul acestui parteneriat depindem toți.

[divider height=”30″ line=”1″]

Mihaela Mitroi

 

 

 

 

 

Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

 Studiu privind calitatea vieții și bunăstarea socială: România se menține pe locul 45 în clasamentul mondial

Studiu Deloitte: Creditarea și-ar putea reveni în 2021, cu ajutorul unor măsuri de sprijin din partea autorităților de reglementare în domeniu

Studiu EY: Diferențe între sectorul public și cel privat privind prioritizarea aspectelor de etică în utilizarea inteligenței artificiale

Studiu EY: Consumatorul român devine atent la calitate, preferă produsele locale și este pregătit să migreze către cumpărături online


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/

[divider height=”30″ line=”1″]

Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Sistemul fiscal internațional este într-o continuă schimbare, după cutremurul adus de criza economică din țările bogate, care au avut și au o mare influență în definirea sistemului fiscal la nivel global. După raportul BEPS (privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor) al OECD, au apărut tot mai multe schimbări și constrângeri având trei direcții principale: transparența, substanța economică și schimbul de informații.

La rândul ei, Uniunea Europeană face pași mai repezi în implementarea unei serii de Directive care transpun ideile BEPS. Astfel, 31 decembrie 2019 este termenul prevăzut de UE pentru transpunerea Directivei privind obligațiile de raportare pentru intermediari (DAC6).

Deși Directiva ar trebui transpusă în legislația națională în mai puțin de 3 luni, încă nu avem un text de lege, fapt ce sporește incertitudinile privind aplicarea acesteia.

Despre ce este vorba în DAC 6?

În contextul tendințelor internaționale privind lupta împotriva practicilor fiscale abuzive, precum și a dezvăluirilor din scandalurile Panama Papers, Paradise Papers sau Football Leaks, OCDE și UE au propus intensificarea și diversificarea schimbului de informații, în scopul de a proteja bazele fiscale naționale împotriva eroziunii.

Astfel, la nivelul UE s-a adoptat DAC 6, Directiva privind schimbul de informații pentru intermediari, care introduce obligații de raportare a unor tranzacții transfrontaliere de planificare fiscală potențial agresivă, ce sunt identificate în baza unor criterii specifice. Mai mult, obligați la aceste raportări vor fi, alături de companii, și intermediarii (de ex. consultanți, avocați etc.) care sfătuiesc sau asistă companiile la implementarea tranzacțiilor raportabile.

Cum se raportează?

Fiecare companie sau intermediar va trebui să notifice tranzacțiile raportabile către autoritățile fiscale din țara sa. Ulterior, autoritățile fiscale din fiecare stat membru vor transmite aceste informații către o platformă dezvoltată la nivel european, astfel că acestea vor fi mult mai în măsură să răspundă practicilor fiscale abuzive prin modificări legislative, dar și prin controale fiscale coordonate și țintite.

La nivel european, unele state s-au mișcat mai repede în transpunerea DAC 6. Printre acestea regăsim Polonia, Lituania, Slovenia și Ungaria. Alte 14 state au publicat proiectul de transpunere a Directivei (Austria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovacia, Spania și Regatul Unit).

Cine raportează?

Conform DAC 6, obligația de raportare îi revine fie intermediarului (de exemplu, consultanți fiscali, financiari, contabili sau avocați), fie contribuabilului. Directiva oferă însă statelor membre posibilitatea de a excepta intermediarii de la raportare în cazurile în care aceștia au dreptul la protecția confidențialității, în temeiul secretului profesional. De exemplu: Luxemburg, Portugalia, Cipru, Olanda și Slovenia scutesc doar avocații; Slovacia scutește avocații, consultanții fiscali și auditorii; în Cehia, confidențialitatea profesională trebuie păstrată de către consultanții fiscali, avocați, auditori și notari. Pe de altă parte, în Franța, deși în stadiu de proiect, se are în vedere ca și avocații (care fac obiectul privilegiului profesional) să fie supuși raportării în baza DAC 6, însă nu în sensul divulgării numelor părților implicate.

Ce se raportează?

DAC 6 prevede o serie de criterii pe baza cărora se identifică tranzacțiile transfrontaliere raportabile. Conform DAC 6, raportarea vizează toate taxele, cu excepția taxei pe valoarea adăugată (TVA), a taxelor vamale, a accizelor și a contribuțiilor obligatorii la asigurările sociale. Totuși, anumite țări au extins aria de aplicare a obligațiilor de raportare. Astfel, în Polonia se raportează și tranzacțiile locale care îndeplinesc criteriile prevăzute. De asemenea, în Polonia și Portugalia, obligația de raportare vizează și sfera TVA.

Mai mult, însăși lista de criterii din Directivă este vag formulată și vizează o gamă largă de structuri și tranzacții transfrontaliere. În baza informațiilor suplimentare disponibile cu privire la aplicarea DAC 6, multe societăți se vor afla în situația de a raporta tranzacții curente, unele chiar banale, care la prima vedere pot fi omise cu ușurință, mai ales în contextul în care Directiva nu prevede un prag minim pentru tranzacții.

Fără a trece în revistă lista extinsă a criteriilor de raportare, iată câteva posibile exemple de tranzacții care ar trebui raportate în baza DAC 6 (fie pe baza interpretării Directivei, fie prin raportare la normele de aplicare emise de către diverse state membre):

  • împrumuturi contractate pentru a finanța distribuții de dividende, contribuții de capital sau achiziția/extinderea participanților în alte societăți;
  • conversii ale datoriilor în capital social;
  • tranzacții care fac obiectul unui regim preferențial, de exemplu profitul reinvestit prevăzut de legea română poate intra în această categorie;
  • tranzacții cu societăți care plătesc impozit zero sau aproape zero – în această categorie pot intra tranzacțiile făcute cu o microîntreprindere din România (având în vedere că, în interpretarea Comisiei Europene, sintagma „aproape zero” înseamnă până la 1%);
  • deducerea amortizării unui activ în mai multe jurisdicții – în această categorie pot intra activele alocate unui sediu permanent, a căror amortizare se deduce atât la nivelul sediului permanent, cât și la nivelul societății mamă (dacă se aplică metoda creditului fiscal pentru evitarea dublei impuneri); transferuri de active, inclusiv alocările dintre societatea mamă și sediul ei permanent.

În plus, anumite tranzacții sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal (i.e. al căror principal beneficiu este obținerea unui avantaj fiscal). Modul cum se efectuează acest test nu este prevăzut în DAC6, însă câteva state membre au adus clarificări cu privire la interpretarea și aplicarea acestuia.

De exemplu, Spania prezintă o definiție a ceea poate fi considerat un „avantaj fiscal”, și anume: „o reducere a bazei impozabile sau a impozitului datorat, inclusiv amânarea impozitului datorat, precum și generarea de pierderi operaționale nete sau credite fiscale”. În principiu, orice tranzacție transfrontalieră care generează o cheltuială deductibilă sau pentru care se acordă credit fiscal ar putea, în baza acestei definiții, să intre în sfera de raportare.

Consecințele neraportării: penalități mari și chiar urmărirea penală?

Polonia, prima țara care a implementat DAC6, impune și cele mai aspre penalități pentru neconformare – acestea pot ajunge până la 4,7 milioane euro. În plus, intermediarii ale căror venituri sau costuri au depășit în anul precedent exercițiului financiar 1,85 milioane euro sunt obligați să introducă și să utilizeze o „procedură internă” pentru DAC 6. În cazul neîndeplinirii acestei obligații, sancțiunea poate să ajungă la aproximativ 460 mii euro. Și în Olanda regăsim pedepse severe: o taxă unică de aproximativ 800 mii euro, iar în anumite situații extraordinare, autoritățile pot începe și urmărirea penală. În Austria, Slovacia și Suedia, penalitatea propusă poate ajunge până la 50 mii euro, sau valori mai mici, de 25 mii euro în state precum Ungaria, Slovenia, Cipru, Cehia, Germania.

Alte state au în vedere introducerea de penalități pe zile de neconformare (Marea Britanie), în funcție de dimensiunea intermediarului (Danemarca) sau pe numărul setului de date ce ar trebui raportat (Spania).

Concluzie

Dacă ne uităm la modul în care Directiva a fost transpusă în alte state membre, există multe întrebări privind modul în care DAC 6 va fi transpusă în România, de exemplu: Cine va avea în final obligația de raportare? Cât de mari vor fi penalitățile pentru neraportare? Vor fi incluse și tranzacțiile locale sau numai cele transfrontaliere? Aceste întrebări vin să completeze niște criterii de raportare care sunt, în sine, foarte complexe.

Este recomandabil ca societățile să se pregătească din timp (prin analiza tranzacțiilor, definirea de proceduri de monitorizare și, mai ales, o bună înțelegere a criteriilor de raportare) pentru a identifica tranzacțiile raportabile atât cu alte state membre, cât și tranzacții efectuate cu societăți din afara Uniunii Europene. Acest lucru este cu atât mai important având în vedere că vizează o raportare retroactivă, obligația de raportare țintind tranzacțiile din perioada 25 iunie 2018 – adică aproape un an și jumătate în urmă – până la data de 31 august 2020.

Este important ca orice societate implicată în tranzacții transfrontaliere să cunoască și să analizeze prevederile DAC 6, întrucât tranzacții curente, aparent banale, pot face obiectul unor astfel de raportări. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât consecințele pot fi semnificative, mai ales pentru că nu există un prag valoric. Conform DAC 6, orice tranzacție, oricât de mică, trebuie raportată, dacă sunt îndeplinite criteriile.

Mihaela Mitroi, EY Romania

Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)

Copyright BusinessMark. Toate drepturile rezervate.