Opinie Deloitte: Strategia ANAF în plină criză sanitară – transformările așteptate în privința inspecțiilor fiscale

Acțiunile asumate de România în domeniul fiscal pentru următorii ani, inclusiv cele cuprinse în strategia Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) până la finalul anului 2024, ridică o serie de întrebări cu privire la impactul pe care implementarea lor îl va avea asupra mediului de afaceri. Doar modificările fiscale adoptate anul acesta indică iminența unor schimbări și în privința inspecțiilor fiscale, mai exact în frecvența acestora, eficiența și modul lor de desfășurare.

Reforma administrației fiscale, prevăzută inclusiv în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), presupune, în principal, îmbunătățirea serviciilor digitale oferite de autorități contribuabililor și optimizarea schimbului de informații cu scopul final de a accelera ritmul de încasare a veniturilor la bugetul de stat. Printre altele, planul prevede creșterea numărului de inspecții fiscale cu 10% până la finalul anului 2025, față de cel din prezent, și majorarea ponderii auditurilor documentare la 30% din totalul auditurilor efectuate, până la sfârșitul anului 2022, de la aproape zero în prezent.

În acest context, măsurile care urmează să fie luate de autoritatea fiscală vizează optimizarea controalelor fiscale și creșterea capacității de analiză a acesteia și sunt așteptate odată cu implementarea sistemului de raportare SAF-T (Standard Audit File for Tax), care va deveni obligatoriu de la 1 ianuarie 2022 pentru marii contribuabili și ulterior pentru ceilalți.

Modernizarea ANAF este cu atât mai importantă cu cât, în perioada următoare, marcată de criza sanitară cu impact negativ puternic asupra societății și economiei în ansamblul său, rolul ANAF în redresarea post-pandemie devine unul foarte important, iar transparența și comunicarea cu mediul de afaceri și cu cetățenii dobândește o semnificație deosebită.

Corectitudinea datelor raportate, esențială în cazul unui control ulterior

În prezent, ca parte a transformării digitale a activității ANAF, asistăm deja la impunerea Spațiului Privat Virtual (SPV) ca modalitate principală de interacțiune cu contribuabilii și, pe de altă parte, apar primele măsuri concrete în prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Introducerea sistemului de raportare SAF-T, una dintre cele mai importante modificări fiscale ale anului 2021, va optimiza schimbul de informații între ANAF și contribuabili, astfel încât comportamentele incorecte vor fi mai rapid identificate și combătute. Această raportare va avea caracterul unei declarații informative, însă va constitui totodată o radiografie a situației fiscale a contribuabililor.

Prin introducerea acestei noi obligații de raportare, autoritatea fiscală va avea acces facil la un volum ridicat de informații fiscale și contabile (pentru că sunt transmise de contribuabili într-un format standardizat), iar controlul efectiv derulat de ANAF va deveni mai eficient.

În aceste condiții, pregătirea pentru SAF-T nu trebuie să se limiteze la simpla extragere a datelor din sistemul contabil și transmiterea acestora către ANAF în formatul solicitat, ci presupune o etapă pregătitoare, în care contribuabilii trebuie să verifice acuratețea și integritatea informațiilor pe care urmează să le raporteze, pentru că de corectitudinea datelor furnizate va depinde inițierea de către ANAF a unor controale ulterioare și, implicit, riscul unor penalități.

Așadar, inspecțiile fiscale se vor înmulți în viitorul apropiat, ca urmare a strategiei ANAF de eficientizare a colectării veniturilor la bugetul de stat, astfel încât indicatorul privind gradul de conformare la declarare și plată să revină la nivelul înregistrat în anul 2019, ca urmare a implementării SAF-T și a acțiunilor comune ale structurilor de inspecție fiscală și antifraudă.

În același timp, însă, datorită schimbărilor digitale ce vizează atât structura, cât și modul de desfășurare a controalelor, inspecțiile fiscale vor deveni mai puțin împovărătoare, dar contribuabilii vor fi nevoiți să se conformeze în timp real tuturor cerințelor inspectorilor fiscali cu privire la evidența și raportarea informațiilor. Or, din practică constatăm că, pentru contribuabilii din România care activează într-un mediu fiscal imprevizibil, o astfel de conformare este o sarcină dificilă, în general, și, cu atât mai mult, în contextul crizei acute de personal specializat, cu care se confruntă companiile în prezent, la care se adaugă tema tot mai presantă a reorganizărilor de afaceri.

În aceste condiții, contribuabilii trebuie să se pregătească intens pentru noile raportări și să acorde o atenție sporită corectitudinii datelor transmise la ANAF, astfel încât să își poată desfășura activitatea în parametri optimi înaintea, în timpul și după o acțiune de inspecție fiscală.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

 

Material de opinie de Victoria Dobre, Senior Manager, Cezara Dumitrescu, Senior Consultant, Taxe Indirecte, Deloitte România, și Luiza Ionescu-Donoiu, Senior Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Interviu cu Paul-Georgian Turcu, Fondator EVOHouse Construct și EVOFacade; Cofondator INOVESS GROUP, Consortiul European pentru inovație

Teodor Stoica, Genesis Property: 5 tendințe care vor schimba piața muncii în viitor

EY România: România vrea să atragă nomazii digitali și le oferă viză. Este, însă, suficient?

Studiu EY: Europa de Est își intensifică eforturile în atingerea țintei de emisii „net zero”. România ocupă primul loc în energie regenerabilă

Opinie Reff & Asociații | Deloitte Legal: Legea anti-plastic – mai bine pentru mediu, mai provocator pentru firme

Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală

Raport EY: Activitatea IPO globală din primele trei trimestre ale anului depășește numărul și valoarea tranzacțiilor din întregul an 2020


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


FotoPexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Europa vrea ca toate multinaționalele și companiile independente din statele membre să contribuie cu ”partea lor echitabilă” la redresarea economică. Ce presupune acest lucru? Companiile să fie obligate să declare public locul unde își realizează profiturile și își plătesc impozitul. Măsura, anunțată recent de Consiliul Uniunii Europene, este o concretizare a unei propuneri de directivă din 2016, pe care, de această dată, s-a obținut acordul politic al Austriei și Sloveniei. În luna anterioară deciziei Consiliului UE, Comisia Europeană spunea că se gândește la o nouă Directivă, prin care marile companii să își publice impozitul efectiv plătit raportat la profiturile realizate. Mai mult, chiar zilele trecute, cele mai puternice șapte state ale lumii anunțau că vor să creeze ”un impuls de neoprit” în stoparea transferului profiturilor către jurisdicții cu impozite mici, dar și pentru a obliga multinaționalele să plătească mai multe taxe acolo unde își desfășoară activitatea. Cu alte cuvinte, de aici înainte, companiile trebuie să fie cu ochii pe legislație și să se pregătească: transparența va deveni normă.

Recent, ministrul portughez al Economiei și digitalizării, Pedro Siza Vieira, a afirmat ca evitarea plății impozitului pe profit și planificarea fiscală agresivă a marilor companii multinaționale privează țările UE de peste 50 de miliarde de euro de venituri pe an, el susținând, de asemenea, necesitatea introducerii transparenței fiscale în practicile multinaționalelor.

Siza Vieira nu este singura voce care susține că toate companiile trebuie să contribuie în mod egal la redresarea economică, mai ales în noul context, generat de pandemie. Au existat multe alte voci care susțineau că întreprinderile și simplii contribuabili, care s-au îmbogățit ca urmare a pandemiei, ar trebui să contribuie mai mult, plătind o taxă de solidaritate.

Acum, Consiliul UE susține propunerea de Directivă a Comisiei Europene – toate multinaționalele sau companiile independente cu un venit total consolidat de peste 750 milioane de euro în fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive, indiferent dacă își au sediul în UE sau în afara acesteia, să dezvăluie în mod public informații privind impozitul pe venit plătit în fiecare stat membru sau într-o țară terță sau aflată într-o jurisdicție necooperantă. O astfel de raportare va avea loc prin intermediul unui formular comun al UE și în formate electronice care pot fi citite automat.

Propunerea urmează să ajungă și la Parlamentul European, pentru aprobarea textului Directivei, proces prin care se pot aduce clarificări, cum ar fi, de pildă, cea privind cine poartă responsabilitatea reală pentru asigurarea respectării obligației de raportare.

Sunt încă critici aduse acestei propuneri, cum ar fi aceea că scapă din vedere multinaționalele cu afaceri mai mici, iar, dincolo de ele, există și o îngrijorare, pentru că transparentizarea ar putea expune rolul anumitor state membre care încurajează încă scheme fiscale care sunt la marginea evaziunii fiscale.

De ce e importantă raportarea publică? Obligația de raportare există și în prezent, dar ceea ce face deosebită propunerea de Directivă este obligația ca totul să fie public.

Acum, prin Directiva (EU) 2016/881 cu privire la raportarea țară cu țară, care a pornit de la Acțiunea 13 a OECD, multinaționalele sunt obligate să transmită autorităților fiscale un raport anual cu informații dezagregate pe țări (raportare țară cu țară, cum îi spune și numele), pentru a arăta unde sunt alocate activele și lucrătorii, modul în care sunt distribuite profiturile și unde se plătesc impozitele.

Însă, rapoartele nu sunt făcute publice în Uniunea Europeană, astfel controlul public cu privire la strategiile utilizate de companiile multinaționale pentru a deplasa profiturile în paradisuri fiscale este ca și inexistent.

Spre deosebire de Uniunea Europeană, autoritățile fiscale americane fac publice rapoartele multinaționalelor din SUA. Informațiile agregate și tratate corespunzător sunt disponibile pe site-ul web al Serviciului de venituri interne din 2016. Adică din anul din care datează și tentativa europeană de a face publice declarațiile de impozit ale companiilor.

Conform unui studiu realizat de o platformă de dezbatere a politicilor sociale și economice europene – Intereconomics, 1.205 companii din SUA confirmă existența unor rețete agresive de planificare fiscală ”prescrise” de anumiți consultanți și utilizate pentru a direcționa artificial profiturile către state membre mai atractive din punct de vedere fiscal. ”Dezvăluirea publică este necesară pentru o radiografie reală a modului în care companiile își distribuie activele între națiuni, unde își desfășoară activitatea, își declară profiturile și își plătesc impozitele”, mai notează studiul citat.

Tot în direcția transparentizării, la 18 mai 2021, Comisia Europeană a inclus în comunicarea ”Impozitarea afacerilor în secolul XXI” o propunere (care va fi emisă până în 2022) ca anumite companii mari care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană să își publice ratele efective de impozitare, adică impozitul efectiv plătit raportat la profiturile realizate. Ceea ce se va traduce printr-o transparență crescută a impozitelor plătite și prin monitorizarea strategiilor de planificare fiscală.

Până în 2023, Comisia vrea un nou cadru la nivel european privind impozitul pe profit sub titlul: „Afacerile în Europa: cadrul pentru impozitarea profiturilor” (Business in Europe: Framework for Income Taxation – BEFIT). BEFIT se va baza pe o repartizare a profiturilor realizate pe baza unei formule și o bază de impozitare comună și va înlocui propunerea în așteptare pentru o bază de impozitare consolidată, CCCTB (Common Consolidated Corporate Tax Base – Baza Comună Consolidată a Societăților) care va fi retrasă. CCCTB a fost propusă de Comisia Europeană încă din 2004 şi a trecut prin multe sincope și mai multe variante de-a lungul a 14 ani de negocieri. Ultima variantă, din 2018, când a fost aprobată, CCCTB propunea o nouă taxă pentru companiile multinaționale mari cu o cifră de afaceri de peste 750 milioane de euro ce ar fi fost obținută dintr-o fracțiune (3%) din baza de impozitare comună consolidată rezultată din aplicarea propunerii Comisiei Europene. Conform calculelor Curții de Conturi Europene (2018), această propunere ar fi reprezentat un venit anual de 12 miliarde de euro.

Reforma fiscală pe repede înainte? Criza economică și sanitară pare să fi acționat ca un catalizator pentru mai multe decizii importante care trenau și fac din 2021 un al ”revoluțiilor” fiscale. Un comunicat emis chiar sâmbăta trecută arăta că SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Canada, adică statele care compun G7, au negociat un acord pentru a opri companiile să transfere profiturile către jurisdicții cu impozite reduse, dar și pentru a se asigura că cele mai mari multinaționale plătesc mai multe taxe acolo unde își desfășoară activitatea. Acordul a fost salutat de miniștrii de finanțe și marchează un pas semnificativ înainte în negocierile care au început încă din 2013. Detaliile primei părți a acordului, o concesie semnificativă din partea SUA a administrației lui Joe Biden, spune clar că „cele mai mari companii globale” cu marje de profit de cel puțin 10% ar trebui, în viitor, să aloce 20% din profiturile globale către țările în care își fac vânzările.

Dacă s-ar implementa, acest lucru ar răsturna un secol de impozitare internațională a companiilor, în care profiturile sunt impozitate numai acolo unde companiile au o prezență fizică.

Decizia vine la puțin timp de la un alt acord istoric al G7 asupra impozitului minim pe profitul multinaționalelor, deschizând calea pentru un acord global în acest an. Un acord în acest sens ar putea fi semnat în cadrul Summit-ul G7 din 11-13 iunie. Acordul a intervenit după ce Trezoreria SUA s-a oferit să accepte un impozit minim pe profitul companiilor, valabil la nivel global de cel puțin 15%, o rată semnificativ mai mică față de propunerea de 21% susținută anterior de Germania și Franța.

Ce putem înțelege din toate aceste măsuri enumerate? În primul rând că sistemul fiscal internațional este într-un continuu proces de reformă și de adaptare la realitățile economice și sociale și că, pe viitor, vom asista la și mai multe schimbări legislative și într-un ritm mult mai rapid, toate îndreptate spre transparentizare și lupta împotriva fraudei, cu scopul stabilirii unor impozite echitabile la nivel mondial.

Dar și că, dacă acum vorbim despre transparentizarea informațiilor cu privire la profituri și impozite ale multinaționalelor cu venituri de peste 750 milioane de euro, mâine vom vorbi și despre alte categorii de contribuabili, pe măsură ce digitalizarea administrațiilor fiscale se va extinde. Cum pachetul european NextGeneration oferă finanțare statelor membre, tocmai ca să atingă pragul de 20% minim de digitalizare a administrațiilor fiscale, mă aștept ca ”mâine” să vină mai devreme decât putem gândi. Iar o interconectare a administrațiilor fiscale, operațională și eficientă, se traduce prin noi puncte de atenție pentru companii.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu EY: Explozia serviciilor digitale utilizate la domiciliu alimentează temerile legate de sănătate și de confidențialitatea datelor

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Este directorul financiar al doilea CEO?

Raluca Popa, EY România: Raportarea DAC6 – primele rapoarte, primele concluzii. Ce ar trebui să ia în calcul companiile în continuare?

Studiu Deloitte: Pandemia a amânat doar parțial planurile de achiziție e unui autovehicul nou și a scăzut temporar interesul pentru mașinile electrice

Camelia Malahov & Anca Preda, Deloitte România: Un an de pandemie în HoReCa. Măsuri de sprijin luate în România și în alte țări europene

Vlad Boeriu, Deloitte România: Digitalizarea ANAF, esențială pentru protejarea contribuabililor și pentru reducerea presiunii pe bugetul de stat

Raluca Bontaș și Cătălin Barbu, Deloitte România: Tratamentul fiscal al tranzacțiilor cu criptomonede – prevederi legate de conformare și aspecte care necesită clarificări


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Agenda Uniunii Europene (UE) privind reforma impozitării companiilor, publicată recent de Comisia Europeană (CE), este prezentată ca fiind una „nouă și ambițioasă”, „adaptată exigențelor viitorului” și care are drept scop crearea unui mediu de afaceri echitabil și stabil pentru a stimula creșterea sustenabilă a economiei europene. La o analiză mai atentă, însă, se observă faptul că noul plan reprezintă o declarație de susținere a reformei fiscale internaționale propuse de OECD (Organisation for Economic Cooperation and Development) care, recent, a primit și susținerea SUA, principalul opozant în anii trecuți, și de renunțare la o parte importantă a agendei europene promovate în ultimele două decenii, respectiv consolidarea fiscală la nivel european.

Conform comunicării, CE va prezenta, până în 2023, un nou cadru pentru impozitarea întreprinderilor în UE, cu scopul de a reduce sarcinile administrative, de a elimina barierele fiscale și de a le crea un mediu mai favorabil în cadrul pieței unice. Pe de altă parte, cadrul de reglementare propus, intitulat „Business in Europe: Framework for IncomeTaxation” (BEFIT), „va înlocui actuala propunere privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB – Common Consolidated Corporate Tax Base), care va fi retrasă”.

Planurile UE cu privire la taxarea profiturilor, blocate de lipsa de consens

Considerată până de curând cea mai ambițioasă reformă fiscală propusă de UE în domeniul impozitării profiturilor și un pas important către o uniune fiscală, baza fiscală consolidată comună a companiilor a întâmpinat, pe parcursul celor două decenii de la prima inițiativă pe temă, numeroase bariere, drept pentru care a îmbrăcat mai multe forme și, în final, a ajuns să fie complet abandonată, având în vedere comunicarea recentă a comisiei.

Prima inițiativă a CE pentru stabilirea unei baze fiscale comune datează din 2001, fiind lansată în contextul strategiei Lisabona, construită în jurul conceptului de competitivitate. Propunerea a fost amânată de mai multe ori din cauza lipsei de consens din partea statelor membre, dar în 2016 a fost relansată pe două direcții – (1) baza fiscală comună (CCTB), constând în adoptarea unei legislații unitare la nivel european pentru calcularea impozitului pe profit, și (2) baza fiscală consolidată comună (CCCTB), de completare a CCTB cu norme de consolidare și reguli de repartizare a bazei de impozitare a profiturilor între statele membre. În martie 2018, cele două proiecte au fost adoptate de parlamentul european, dar procesul de legiferare s-a blocat în acel punct.

Inițiatorii proiectelor privind baza comună și consolidată de impozitare a companiilor au pornit de la ideea că regulile unice vor aduce mai multă claritate și predictibilitate în calcularea impozitelor pe profit pentru companiile care activează în statele membre, vor simplifica procedurile de raportare și vor spori veniturile bugetelor naționale. În plus, uniformizarea legislațiilor naționale din UE ar fi înlăturat o parte din costurile administrative, considerate piedici în calea investițiilor. Totodată, companiile nu ar mai fi fost obligate să întocmească dosarul prețurilor de transfer pentru tranzacțiile realizate cu firmele din UE ale grupului, ceea ce ar fi dus la o diminuare a poverii administrative fiscale.

Oponenții acestui sistem au contestat adoptarea noii baze comune, invocând principiul subsidiarității (neintervenția uniunii pe o temă care poate fi reglementată eficient de statele membre), dar și estimări privind pierderi de venituri bugetare pentru unele state. Totodată, aceștia au susținut că UE nu ar trebui să aibă reglementări diferite de cele internaționale ale OECD, respectiv față de proiectul de combatere a erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting – BEPS), având în vedere că anumite acțiuni din acest plan au fost, deja, preluate în directive UE, cum ar fi directiva împotriva evitării taxelor (anti tax avoidance directive – ATAD).

Ce a mai rămas din cea mai ambițioasă reformă fiscală?

Prin noul cadru de reglementare propus, BEFIT, CE schimbă din nou abordarea și decide să meargă mai departe numai cu partea de uniformizarea a legislației (CCTB). În plus, CE reconfirmă susținerea reformei fiscale propuse de OECD care vizează, pe de o parte, taxarea economiei digitale (Pilonul I) și, pe de altă parte, impunerea unui impozit minim pe profit la nivel global (Pilonul II).

Dintre măsurile specifice menționate în noua inițiativă, doar câteva sunt preluate din planul anterior, acelea pe care probabil s-a ajuns deja la un consens în discuțiile dintre statele membre. Printre acestea se numără asigurarea transparenței publice, prin propunerea ca anumite întreprinderi mari, care își desfășoară activitatea în UE, să publice cotele lor efective de impozitare (această transparență este asigurată prin intermediul directivelor privind cooperarea administrativă – DAC). De asemenea, utilizarea abuzivă a societăților de tip „cutie poștală” va fi abordată prin noi măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale, ca o consecință a măsurilor anti BEPS. În plus, noua agendă cuprinde inițiative referitoare la tratamentul intern al pierderilor (pentru a permite recuperarea pierderilor din profiturile impozabile obținute cel puțin în exercițiul financiar precedent), dar și reguli privind deductibilitatea capitalului (cu scopul de a favoriza finanțarea activităților prin capitaluri proprii, mai degrabă decât prin împrumuturi).

În concluzie, agenda Comisiei Europene privind impozitarea companiilor a fost, practic, redusă la un plan mai puțin ambițios, care să se plieze mai degrabă pe propunerea OECD decât pe promisiunile anterioare. În aceste condiții, rămâne pe masa discuțiilor elaborarea unei legislații comune privind taxarea companiilor la nivel european, care să presupună o bază comună de calcul pentru impozitul pe profit și, implicit, o simplificare a procesului de conformare. Cu toate acestea, renunțarea la consolidare face ca depunerea unei singure declarații pentru impozitul pe profit de către o companie cu activități în mai multe state membre să rămână la nivel de deziderat.

Nu în ultimul rând, chiar și noua agendă fiscală a UE rămâne incertă, având în vedere, pe de o parte, că la nivelul OECD nu s-a întrunit consensul necesar pe detaliile reformei fiscale propuse, deși șansele au crescut semnificativ după deblocarea anunțată de SUA în primăvara acestui an, și, pe de altă parte, că procesul de legiferare în UE rămâne greoi atât timp cât se păstrează votul în unanimitate pe inițiativele legate de fiscalitate.

[divider height=”30″ line=”1″]

 

 

 

 

 

Material de opinie de Dan Bădin, Partener Servicii Fiscale, Deloitte România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Studiu EY: Explozia serviciilor digitale utilizate la domiciliu alimentează temerile legate de sănătate și de confidențialitatea datelor

Florentina Șușnea, PKF Finconta: Este directorul financiar al doilea CEO?

Raluca Popa, EY România: Raportarea DAC6 – primele rapoarte, primele concluzii. Ce ar trebui să ia în calcul companiile în continuare?

Studiu Deloitte: Pandemia a amânat doar parțial planurile de achiziție e unui autovehicul nou și a scăzut temporar interesul pentru mașinile electrice

Camelia Malahov & Anca Preda, Deloitte România: Un an de pandemie în HoReCa. Măsuri de sprijin luate în România și în alte țări europene

Vlad Boeriu, Deloitte România: Digitalizarea ANAF, esențială pentru protejarea contribuabililor și pentru reducerea presiunii pe bugetul de stat

Raluca Bontaș și Cătălin Barbu, Deloitte România: Tratamentul fiscal al tranzacțiilor cu criptomonede – prevederi legate de conformare și aspecte care necesită clarificări


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Pexels.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Reforma fiscală aflată în lucru la nivelul Uniunii Europene nu a fost abandonată, în ciuda faptului că prima jumătate a acestui an a fost marcată de provocările socio-economice generate de pandemia COVID-19. Mai mult, odată cu preluarea Președinției Consiliului UE de către Germania la 1 iulie 2020, observăm că reforma fiscală se află în topul priorităților europene și poate juca un rol cheie în planurile de recuperare a economiei post-COVID.

Cum era de așteptat, prioritatea numărul unu a președinției germane vizează redresarea economiei europene și recuperarea post-COVID, subliniată și în motto-ul său: “Împreună pentru redresarea Europei”. Pe agenda sa de lucru există însă și alte subiecte importante pentru viitorul Europei, precum: impulsionarea unei impozitări juste sau transformarea digitală și instituirea suveranității digitale.

Prioritățile Europei în materie fiscală

În programul Germaniei pentru următorul semestru se remarcă trei priorități în zona fiscală:

  1. Implementarea propunerilor OECD care răspund provocărilor fiscale generate de digitalizarea economiei în UE;
  2. Introducerea impozitării tranzacțiilor financiare la nivelul UE;
  3. Revizuirea Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.

Având în vedere cele mai recente acțiuni întreprinse la nivelul UE pe aceste zone, putem remarca următoarele direcții de acțiune asumate de noua președinție:

În privința impozitării, noua președinție își exprimă în mod direct susținerea pentru propunerile OECD în eforturile sale de a reforma normele de impozitare a societăților în era digitală și de a introduce o cotă efectivă de impozitare “minimă, globală”.

Amintim în acest context propunerea de Directivă Europeană privind impozitul pe servicii digitale (en. “Digital services tax” – DST), care se află în continuare pe masa negocierilor și în dezbatere aprinsă la nivelul statelor membre încă din anul 2018. Lipsa unui consens și a unei abordări unitare la nivelul statelor membre cu privire la conținutul directivei DST a determinat mai multe state să acționeze pe cont propriu și să implementeze măsuri unilaterale de impozitare a economiei digitale.

Prima jumătate a anului 2020 a început promițător pentru DST, care a continuat să câștige popularitate în rândul statelor membre și nu numai. Până în acest moment, pe lista statelor care au implementat proactiv DST se regăsesc Austria, Franța, Ungaria, Italia, Polonia, Turcia și Regatul Unit. Spania, Belgia, Slovacia și Cehia au înaintat propuneri legislative spre aprobare în acest sens.

Pe de altă parte, unul dintre cei mai puternici oponenți ai DST sunt Statele Unite, care s-au retras din grupul de discuții și negocieri și rămâne de văzut ce se va întâmpla dacă Europa va merge mai departe cu planurile sale de a impune noi reguli de impozitare cu impact direct asupra marilor companii americane, precum Google, Facebook, Amazon.

În ciuda tuturor acestor evenimente, se pare că Germania se menține ferm pe poziții și promite, ca  Președinte al Consiliului UE, să accelereze implementarea noilor reguli de impozitare imediat după încheierea negocierilor (termenul estimat pentru finalizarea discuțiilor fiind stabilit pentru finalul acestui an).

Este important să menționăm, de asemenea, și planurile recente ale Comisiei Europene privind redresarea economiei (Planul de Redresare Economica “Next Generation EU”, publicat la 27 mai 2020), ce vizează economia digitală și impozitarea acesteia ca sursă importantă de finanțare a redresării economice. Mai exact, Comisia a propus introducerea unei “taxe digitale” aplicabile companiilor cu o cifră de afaceri de peste 750 mil. euro, estimând că această măsură ar putea atrage venituri la bugetul UE de până la 1,3 mld. euro/an.

Toate aceste considerente ar putea crea contextul oportun ca UE să accelereze negocierile și să obțină un consens cu privire la impozitarea economiei digitale cât mai curând posibil.

Cea de-a doua direcție la care Germania s-a angajat să lucreze în mod activ – în calitate de președinte al Consiliului UE – se referă la introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare (en. “Financial Transaction Tax” – FTT) la nivelul UE.

Impozitarea sectorului financiar este un subiect controversat încă din anul 2011, când a fost pus pentru prima oară în discuție, și care nu a primit un sprijin unanim la nivelul UE. Mai multe state membre și-au exprimat încă de la început opoziția față de introducerea FTT, în timp ce un grup de 10 state[1] au ales să facă front comun și să continue proiectul, apelând la procedura de cooperare consolidată[2].

Ultimele progrese mai importante în zona FTT au avut loc în decembrie 2019, când ministrul german de finanțe a prezentat o propunere revizuită de Directivă privind introducerea unui sistem comun FTT la nivelul statelor membre participante în cadrul procedurii de cooperare consolidată. Propunerea de Directivă FTT vizează impozitarea cu 0.2% a tranzacțiilor financiare care implică achizițiile de acțiuni ale societăților din statele membre a căror capitalizare bursieră depășește 1 mld. euro. Rămâne de văzut dacă în perioada președinției germane a Consiliului UE se vor face progrese notabile în această direcție.

Nu în ultimul rând, președinția germană promite să accelereze revizuirea Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, unul dintre obiectivele care au stat la baza acestei măsuri fiind combaterea evaziunii fiscale într-o manieră mai eficientă. În acest sens, o atenție deosebită se va acorda în direcția digitalizării serviciilor și organizațiilor, mai ales la nivelul administrațiilor publice, concomitent cu construirea unui ecosistem de date (inclusiv infrastructura și accesibilitatea datelor, schimbului de informații, etc.) adecvat transformării digitale în curs la nivelul UE.

Poziția României față de planul european

Nu putem să nu remarcăm faptul că atât transformarea digitală, cât și impozitarea economiei digitale reprezintă două tendințe aflate în puternică ascensiune la nivelul UE încă din perioada în care România a asigurat Președinția Consiliului și care vor rămâne cap de afiș cel mai probabil și în viitorul apropiat.

Deși România și-a exprimat în nenumărate rânduri susținerea față de prioritățile fiscale europene (inclusiv în perioada președinției la Consiliu), demersurile concrete în direcția transpunerii acestor măsuri în legislația și în practica națională au întârziat să apară.

La capitolul digitalizare, România ocupă în continuare un loc codaș, situându-se pe locul 26 din cele 28 de state membre în cadrul Indicelui economiei și societății digitale (DESI) pentru anul curent. Conform raportului emis de Comisia Europeană, România are cea mai scăzută performanță din rândul statelor membre din punct de vedere al serviciilor publice digitale și al utilizării serviciilor de internet.

În ceea ce privește procesul de digitalizare a administrației fiscale și a relației dintre contribuabili și stat, România face pași timizi către informatizarea sistemelor, cea mai importantă și recentă inițiativă în acest sens fiind implementarea SAF-T. Rămâne de văzut în perioada următoare dacă România se va inspira din tactica altor state membre care au implementat deja cu succes acest sistem.

Un lucru cert este acela că revoluția digitală este unul dintre cele mai ambițioase planuri ale UE de până acum, iar România nu va avea de ales decât să se alinieze și să lucreze împreună cu UE pentru atingerea acestor obiective cu maximă eficiență și rapiditate.

[1] Austria, Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.

[2] Cooperarea consolidată reprezintă un mecanism prin care unui grup de minim 9 state membre i se permite să stabilească o integrare/cooperare în avans, fără a implica alte state membre.

[divider height=”30″ line=”1″]

Andra Casu, EY Romania

 

 

 


Andra Caşu
, Partener Asociat, Asistență Fiscală și Juridică, EY România

[divider height=”30″ line=”1″]

Citește și:

Cristian Cârstoiu, EY România: Comportamentul companiilor, un nou factor în decizia de cumpărare a consumatorului?

Studiu EY: Diferențe între sectorul public și cel privat privind prioritizarea aspectelor de etică în utilizarea inteligenței artificiale

Studiu EY: Consumatorul român devine atent la calitate, preferă produsele locale și este pregătit să migreze către cumpărături online

Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19

Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID

Studiu EY: Liderii de business privesc dincolo de criză și configurează noi planuri de fuziuni și achiziții


Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:

➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/


Sursă foto: Unsplash.com

[divider height=”30″ line=”1″]

Copyright BusinessMark. Toate drepturile rezervate.