Interviu cu Iulia Lascau Managing Partner, Argus Audit; Chair of the EMEA Board, BKR International: Adaptabilitatea nu înseamnă improvizație – ci o strategie atent echilibrată între realism și flexibilitate

Iulia Lascău, Managing Partner, Argus Audit; Chair of the EMEA Board, BKR International este un profesionist recunoscut pentru leadershipul său antreprenorial și experiența internațională în guvernanța corporativă și audit. Din 2006, conduce compania Argus Audit din București, coordonând o echipă de experți în servicii financiare, afiliată rețelei internaționale BKR International. Atât Iulia, cât și Argus Audit sunt membri autorizați ai Camerei Auditorilor Financiari din România, Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR) și Camerei Consultanților Fiscali.

Iulia are o vastă experiență în auditul companiilor internaționale, precum și al organizațiilor non-profit. În calitate de Președinte al Board-ului EMEA al BKR International, Iulia joacă un rol esențial în dezvoltarea strategică a asociației internaționale la nivel regional și global. De asemenea, este membru fondator și Președinte al Asociației Profesioniștilor în Sustenabilitate din România, înființată cu scopul de a facilita colaborarea între experți dedicați promovării practicilor de afaceri sustenabile.

Totodată, Iulia este Vicepreședinte al Asociației Administratorilor Independenți și mentor pentru tineri lideri în cadrul Professional Women’s Network Romania. Angajamentul său pentru învățare continuă este reflectat în absolvirea programului de Master of Arts în Board Practice and Directorship, Henley Business School UK și Envisia, precum și a unui Executive MBA, Tiffin University USA – consolidându-și astfel profilul de lider strategic orientat spre guvernanță responsabilă și sustenabilitate.

În cadrul acestui interviu, explorăm alături de Iulia traseul său antreprenorial, de la motivația inițială și diversitatea rolurilor asumate, până la navigarea prin perioadele de incertitudine economică. Analizăm importanța unui mindset al învățării continue, percepțiile comune despre antreprenoriat și particularitățile mediului de business românesc. De asemenea, discutăm despre relevanța educației pentru viitorul muncii și sfaturile esențiale pe care Iulia le oferă tinerilor care aspiră să devină antreprenori.

1. Ce te-a determinat să devii antreprenor? De unde a venit motivația ta? Te motivează aceste aspecte și în prezent?

Motivația mea a venit firesc, dintr-o pasiune profundă pentru profesie și din dorința sinceră de a atinge excelența în ceea ce înseamnă „a servi” – atât clienții, cât și echipa. Am simțit, la un moment dat, că pot face lucrurile mai bine, în felul meu, cu mai mult sens și mai multă coerență între ceea ce cred și ceea ce fac.

Spiritul meu liber a fost întotdeauna un motor important – îmi place să acționez, să încerc, să iau decizii. Nu m-am regăsit niciodată într-un sistem rigid, care impune conformism fără substanță. Îmi doresc să fac lucruri în care cred și care mă reprezintă.

Da, aceste valori mă motivează și astăzi – dar s-au adăugat și altele, poate chiar mai puternice. După 19 ani de antreprenoriat, găsesc o sursă profundă de motivație în evoluția echipei mele: în modul în care colegii cresc, se dezvoltă, devin mai siguri, mai creativi – chiar într-un domeniu perceput adesea ca fiind standardizat și rigid. Să-i văd zâmbind, conectați, implicați – este una dintre cele mai mari bucurii profesionale pentru mine. Și nu în ultimul rând, încrederea primită – din partea clienților, dar și a colegilor – este un combustibil puternic. Reprezintă, pentru mine, mai mult decât o validare profesională. Este o formă de relaționare profundă care îmi alimentează dorința de a contribui și de a avea un impact pozitiv, autentic.

2. Se spune că un antreprenor trebuie să poarte multe pălării. Care crezi că sunt cele mai importante roluri pe care un antreprenor le are într-o companie? Cum a fost până în prezent activitatea de antreprenor pentru tine, din acest punct de vedere?

Da, aș putea spune că „e plin cuierul de pălării”! 😊 Și cred că fiecare antreprenor recunoaște acest peisaj. Ce pălărie purtăm la un moment dat depinde foarte mult de stadiul de dezvoltare în care se află business-ul – fie că vorbim de lansare, de creștere sau de consolidare.

Spectrul rolurilor pe care le are un antreprenor este foarte larg: de la definirea clară a propunerii de valoare și poziționarea pe piață, până la vânzare, coordonare operațională, formarea și dezvoltarea echipei, selecția furnizorilor potriviți și, poate cel mai important, capacitatea de adaptare continuă. Este o dinamică permanentă care te solicită pe toate planurile – strategic, operațional, uman.

În etapa în care mă aflu acum, cele mai importante „pălării” pe care le port sunt cele legate de strategie, inovație și îmbunătățire continuă. Rolul meu principal este să creez contextul pentru ca echipa să evolueze, pentru ca serviciile noastre să aducă valoare reală și relevantă, și pentru ca organizația să rămână conectată la tendințele pieței și la nevoile clienților.

Pe lângă aceste roluri antreprenoriale, îmi asum și responsabilitatea de a contribui la vizibilitatea și încrederea publică în profesia de auditor și contabil. Cred în importanța unei abordări etice, sustenabile și responsabile în afaceri, și îmi doresc să inspir, prin ceea ce fac, o viziune mai matură asupra rolului nostru în societate.

3. De câțiva ani, mediul socio-economic a fost vizat de multe momente dificile. Cum gestionezi, ca antreprenor, aceste perioade de incertitudine?

În fața incertitudinii, întotdeauna pornesc de la un punct foarte simplu, dar esențial: să fiu clară cu mine însămi în privința a ceea ce știu… și a ceea ce știu că nu știu.

Ce știu cu certitudine este că orice afacere implică un anumit nivel de risc. Poate părea o concluzie modestă, dar pentru mine această conștientizare este fundamentală – pentru că îți permite să rămâi lucid, prezent și pregătit să iei decizii fără iluzia controlului absolut.

În perioadele de instabilitate – fie ele generate de factori externi, fie de dinamici interne – abordarea mea este să construiesc un răspuns cât mai bine fundamentat, adaptat riscurilor identificate, în funcție de informațiile disponibile la acel moment. Anticiparea, chiar imperfectă, este mai bună decât paralizia.

Ceea ce, recunosc, este cel mai dificil de gestionat pentru orice antreprenor, nu este riscul în sine, ci lipsa predictibilității fiscale rezonabile. Fără un cadru stabil, este extrem de greu să construiești planuri solide sau să justifici investiții pe termen mediu și lung. În acest context, consider că prudența în planificarea bugetară și fiscală este cheia. Adaptabilitatea nu înseamnă improvizație – ci o strategie atent echilibrată între realism și flexibilitate, construită cu responsabilitate față de oameni, de business și de viitor.

4. Putem privi cariera ca pe o călătorie de învățare. Din punctul tău de vedere, al liderului ce trebuie să asigure și performanța echipei, și performanța în business, cum putem să cultivăm, în noi și în ceilalți, un mindset al învățării continue?

Pentru un lider, curiozitatea și învățarea continuă nu mai sunt opționale, ci esențiale. Cred cu tărie că dorința de a înțelege mai mult, de a explora perspective noi și de a ne adapta în permanență este una dintre trăsăturile definitorii ale leadershipului autentic.

Acest mindset ar trebui să existe încă de la începutul relației profesionale – de la momentul recrutării. Eu pun foarte mult accent pe evaluarea potențialului și a deschiderii către dezvoltare. Mai mult decât experiența, mă interesează dispoziția oamenilor de a crește, de a învăța, de a se transforma împreună cu organizația.

Rolul liderului este, apoi, să alimenteze această energie a învățării – prin context, prin exemplu personal și prin susținere concretă. Este esențial să oferim acces la oportunități reale de dezvoltare, să facilităm procese de învățare care să fie relevante și ancorate în realitatea profesională, și, nu în ultimul rând, să recunoaștem și să celebrăm rezultatele obținute prin aceste eforturi.

Într-o lume în care schimbarea este constantă, învățarea continuă devine nu doar un avantaj competitiv, ci un mod de a rămâne relevanți – ca profesioniști, ca lideri și ca organizații.

5. Crezi că există o serie de prejudecăți privind antreprenoriatul sau viața de antreprenor? Ne poți da câteva exemple?

Da, consider că există prejudecăți care pot influența tinerii care aleg drumul antreprenoriatului și percepția publică asupra antreprenorului. Este important să vorbim deschis despre acestea.

Una dintre prejudecățile frecvente este că antreprenorii fac ce vor, când vor și au timp liber. Adevărul este că în antreprenoriat cere mereu responsabilitate și să fii conectat. Mai ales în perioadele în care se construiește sau se consolidează, sunt mult mai multe ore de lucru și poate de insomnii. Desigur că satisfacțiile recompensează eforturile, însă sunt multe eforturi.

O altă percepție este că succesul apare dacă ai noroc. Realitatea pe care eu am întâlnit-o este că este nevoie de ani de muncă, de învățare continuă, de consecvență și disciplină. Întotdeauna contează și conjuncturile favorabile în care te afli, și inspirația de a le vedea și fructifica.

Se crede de asemenea că antreprenorii lucrează singuri. Departe de a fi adevărat. Succesul vine din echipe solide, din colaborare autentică, din rețele profesionale valoroase.

Antreprenorii trebuie încurajați în mod activ. Antreprenorii au un rol esențial în economia unei țări, generând locuri de muncă și nu în ultimul rând venituri pentru bugetul public.

6. Cum ai caracteriza cariera de antreprenor din România? Este mediul de business favorabil inițiativelor antreprenoriale? Ce provocări și ce oportunități vezi la acest nivel?

Răspunsurile mele vin într-un moment foarte delicat pentru România, fiind momentul alegerilor prezidențiale, iar acestea pot influența semnificativ viitorul direcției de țară.

Aș porni așa: România este o țară cu multe nevoi de dezvoltare. De aici vin și oportunități de dezvoltare, mediu favorabil pentru nou business. Piață și cerere există.

Din perspectiva provocărilor, pentru tinerii antreprenori, cele mai mari sunt accesul la capital ieftin și lipsa predictibilității fiscale.

7. Sunt mulți tineri care își doresc să fie antreprenori, dar nu sunt siguri de ce parcurs academic ar trebui să aibă pentru a învăța să gestioneze, din calitate de fondator, o afacere. Ce le-ai recomanda, care sunt cele mai valoroase tipuri de educație sau formare pentru antreprenori?

Cred că, înainte de toate, un tânăr care își dorește să devină antreprenor ar trebui să își clarifice domeniul în care vrea să construiască. Acel spațiu în care simte că are o chemare, în care are competență sau potențial, și – foarte important – unde poate aduce valoare reală pentru alții. E esențial să pornească de la înțelegerea profundă a nevoilor clienților și a segmentului de piață vizat.

Stăpânirea domeniului operațional este un punct-cheie. De aceea, recomand în primul rând o formare specifică în acel domeniu de interes. Nu doar pentru dobândirea cunoștințelor tehnice, ci și pentru cultivarea unei mentalități orientate spre soluții, colaborare și dezvoltare continuă.

În paralel, cred că formarea generală în management este esențială. Tinerii antreprenori trebuie să înțeleagă cum funcționează o organizație în ansamblu – de la procesele interne și structura echipei, până la relația cu piața și rolul fiecărei funcțiuni (vânzări, operațiuni, marketing, resurse umane etc.).

Aș insista și pe formarea financiară de bază – fie că vorbim de cursuri de „finanțe pentru nefinanțiști” sau de workshopuri aplicate. Este important să știe să citească o situație financiară, să înțeleagă circuitul banilor într-o afacere și să poată identifica rapid zonele de risc sau dezechilibru.

Ulterior, dacă simt nevoia de structurare sau rafinare a viziunii, pot urma studii universitare sau post-universitare în management sau antreprenoriat. Astăzi există multe alternative educaționale valoroase – inclusiv formate hibride, construite în colaborare cu mediul de afaceri și specialiști cu experiență.

Nu în ultimul rând, recomand participarea activă la ateliere, webinarii, sesiuni de networking și grupuri de reflecție. Acolo se formează reflexe sănătoase de învățare continuă, se testează idei și se construiesc conexiuni reale, care pot face diferența într-un drum antreprenorial.

8. Dacă ai mentora un tânăr antreprenor, care ar fi primele sfaturi pe care i le-ai da?

Etic și Integru

Reputația se construiește greu și se poate pierde rapid. În orice domeniu, încrederea este moneda cea mai valoroasă

Alege-ți bine asociații, partenerii și echipa

Caută oameni complementari ție, care împărtășesc valorile tale, dar care gândesc diferit. Din dialog și diversitate vin cele mai bune idei.

Învață mereu

Lumea se schimbă repede. Ce știi azi s-ar putea să nu mai fie suficient mâine. Fii mereu curios, participă la formări profesionale și personale continue.

Creează valoare reală, nu doar imagine

Brandingul e important, dar dacă nu e susținut de conținut, va rămâne gol. Clienții și partenerii îți vor rămâne alături pentru ceea ce livrezi.

Gândește pe termen lung și fii agil

Ai nevoie de viziune, dar și de capacitatea de a te adapta rapid.

Antreprenoriatul e o călătorie plină de sens, cu provocări și satisfacții. Și cred că, dacă pornești la drum cu răbdare, curaj și respect față de cei din jur, vei construi ceva durabil.

9. Crezi că mediul educațional, în prezent, formează abilitățile necesare muncii viitorului? Are mediul de business și el o responsabilitate, crezi, în a forma tinerii pentru viitorul muncii? Cum vezi această colaborare între sistemul de învățământ și cel de business?

Colaborarea este termenul cheie și militez pentru colaborare în toate domeniile. Îmi place să conectez oameni și organizații care prin colaborare pot să creeze valoare.

Este evident că mediul educațional tradițional încearcă să se adapteze, dar realitatea este că ritmul de transformare a pieței muncii este mult mai rapid decât cel al programelor școlare și universitare. Tehnologia, sustenabilitatea, gândirea critică, leadershipul etic – toate cer abilități care nu pot fi dezvoltate exclusiv în sala de clasă, prin metode convenționale.

De aceea, da, cred cu tărie că mediul de business are o responsabilitate directă în formarea tinerilor pentru viitorul muncii. Companiile nu mai pot fi doar consumatori de forță de muncă „gata formată”; ele trebuie să devină co-creatori de competențe, oferind:

• acces la mentorat real,
• stagii relevante,
• proiecte interdisciplinare,
• expunere internațională și
• contexte în care tinerii pot greși, învăța și evolua.

Colaborarea între educație și business ar trebui să devină o normalitate, nu o excepție.

Cred că educația viitorului trebuie să fie un parteneriat viu, bazat pe dialog, încredere și o viziune comună: formarea unor profesioniști nu doar competenți, ci și conștienți de rolul lor în societate.